Imaginea ta
Istoricul bisericii

Istoria bisericii de lemn ”Cuvioasa Paraschiva” din Botiza are două etape:

1. Prima etapă se desfășoară în Vișeu de Jos și este cuprinsă între anii 1699 – 1899.

2. A doua etapă începe în anul 1899 când biserica din Vișeu de Jos este donată locuitorilor din Botiza unde se află și azi.

1699. Nobilul Stefan Pop din Vișeu de Jos ridică o biserică de lemn, cu hramul Buna Vestire, pe care o înzestrează cu pictură un an mai târziu, prin mâna zugravul ucrainian Grygoryi de la Colomeea. Ridicarea bisericii a fost consemnată pe blazonul familial instalat pe post de pisanie deasupra intrării în naos. Curățarea lui de depunerile de fum și mizerie în toamna anului 2020 a scos la lumină blazonul și un text scris în limba maghiară tradus în limba română astfel: ”Cu ajutorul Fiului, din îndemnul Duhului Sfânt și spre slava lui Dumnezeu, s-a construit această biserică cu cheltuiala nobilului Pop Ștefan, 1699.”

Biserica a fost ridicată de o echipă de meșteri care a ridicat mai multe biserici în perioada 1670 – 1700 (transferarea bisericii de lemn din Cuhea la Văleni în 1670, reparații la biserica din Cornești 1670, Hărnicești 1679 Sârbi Josani 1685, Sat Șugatag 1700 și probabil în același an biserica din Bârsana, demolată în sec XIX pentru a se construi actuala biserică de piatră.

1700. Biserica este sfințită de episcopul Iosif Stoica al Maramureșului (1690 – 1711).

1751. Din vizita canonică a episcopului Mihail Manuel Olsavski, de la Muncaci aflăm că biserica de lemn cu hramul Bunei Vestiri se află în stare bună. Este împodobită cu icoane, are antimis de la episcopul Gheorghe Bizanczy al Muncaciului (1716 – 1733), trei rânduri de veșminte, un potir de argint, două candelabre de lemn, și trei clopote pe care nu se știa cine le-a binecuvântat. În parohie erau trei preoți: Ioan Terga - popa Ionasco, hirotonit de episcopul Iosif Stoica al Maramureșului (1690 - 1711), Vasile Terga și Petru Bandre(a) -popa Patra, hirotoniți de episcopul Dosoftei Teodorovici (1718 - 1735) și un diacon hirotonit în Moldova.

1817. Se cumpără un clopot în greutate de 25 kg.

1857. Din acest an avem prima imagine a bisericii dintr-o gravură publicată la Budapesta. În gravură vedem o biserică zveltă, cu două rânduri de acoperiș și cu un pridvor pe latura de apus.

1897. La îndemnul preotului Ioan Koman, fost paroh în Botiza, biserica de lemn a fost donată parohiei Botiza cu titlu gratuit, cu condiția folosirii ei. Doi ani mai târziu în 1899, este transportată și reconstruită în centru localității Botiza, astăzi constituind mândria comunității.

1899. Cu ocazia reasamblării Biserica suferă câteva modificări: se decupează o ușa pe lateralul bisericii, se lărgesc ferestrele, se decupează peretele dintre naos și pronaos și s-a refăcut pridvorul. Tot acum biserica este pictată de zugravii Dionisiu Iuga și fiica sa Aurelia din Nicula. Acum este pictat tricolorul pe bolta naosului, ca expresie a patriotismului care însuflețea românii din mediul rural în acea perioadă istorică. Lângă biserică se construiește o clopotniță și cumpără un clopot nou de 150 kg din Budapesta.

1925. Se construiește cafasul (corul).

1962. Biserica este restaurată de Direcția Monumentelor Istorice.

1965. Se cumpără un clopot de la Atelierele patriarhiei în greutate de 30 kg.

1969. Biserica este resfințită de către Preasfințitul Părinte Teofil Herineanu, episcopul Vadului, Feleacului și Clujului în septembrie 1969.

1995. Dranița de pe acoperișul bisericii este schimbată în anul 1995.

2012. Biserica este restaurată prin programul de finanțare pentru culte al Consiliului Județean Maramureș. S-a refăcut fundația, pardoselile interioare, s-a construit un trotuar de piatră în jurul bisericii, alei de piatră de la intrare până la biserică și s-a înlocuit dranița.

Pr. Mihai Chira protopopul Vișeului

Galerie FOTO