Imaginea ta
Istoricul bisericii

Sec XVII. La mijlocul secolului se ridică actuala biserică de lemn, care a fost renovată și modificată capital în prima jumătate a secolului XVIII. Arhitectul Alexandru Baboș care a datat biserica la jumătatea secolului XVII aduce ca argumete vizibile structura pereților de la geamuri în jos, cheotorile mai vechi la altar, scobiturile arcuite din consolele interioare o fereastră cu oblon păstrată fragmentar în peretele de nord al naosului, precum și portalele de intrare în tindă și pronaos.

Tot din această perioadă provin cele două icoanele vechi împărătești păstrate azi în pronaosul bisericii.

1717. Deși bisericile din localitățile învecinate, Rozavlea și Bogdan Vodă, sunt aprinse de tătari în 2 septembrie, biserica din Șieu este ocolită de aceștia.

1733. În jurul acestui an se finalizează modernizarea bisericii după modelul celor din Rozavlea și Dragomirești ocazie cu care biserica este supraînălțată, i se adaugă un pridvor la intrare și se înlocuiește structura turnului. Probabil cu această ocazie biserica este pictată, dovadă fiind un fragment peste portalul de intrare în pronaos și pictura aflată sub actualul iconostas. Toate aceste lucrări care au înnoit biserica au fost încununate cu binecuvântarea făcută de protopopul și vicarul Maramureșului, Vasile Rednic.

1746. Din acest an avem cea mai veche carte bisericească păstrată la biserică – un Penticostar tipărit la București în 1743. Cartea este dăruită de familia Dunca Lupul cu jupâneasa sa Titiana ca să fie pomană unor suflete din neamul lor.

1751. Din vizita canonică a episcopului Mihail Manuel Olsavski, de la Muncaci aflăm că biserica închinată Nașterii Fecioarei Maria era în stare bună, construită din lemn cu un turn și acoperiș de draniță. Biserica a fost binecuvântată de protopopul Vasile Rednic probabil cu ocazia conscripției condusă de el în 1733. Biserica avea un antimis de la episcopul Ghenadie Bisanczy al Muncaciului (1716 – 1733) primit probabil cu ocazia vizitei protopopului, un potir de staniu, toate cele potrivite pentru slujbă, inclusiv pictură, un candelabru de lemn și două clopote pe care nu se știa cine le-a binecuvântat. La parohie erau trei preoți din care doi hirotoniți de episcopul Dosoftei al Maramureșului.

1760. Probabil că în acest an au loc lucrări de renovare la biserică, schimbându-se dranița. Lucrarea a fost înregistrată de Tit Bud ca și anul construirii bisericii, data fiind apoi preluată de la el de cei mai mulți autori care au scris despre biserică.

1777. Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș, menționează că biserica are nevoie de reparații la acoperiș, că există un potir de plumb, nu există casă parohială și nici casă pentru cântăreții bisericii. Conscripția menționează faptul inedit că pictura din biserică provoacă mai degrabă groază și râs și nu e potrivită cu adevărata evlavie. În luna iulie a anului 2022 arhitectului Baboș a făcut o cercetare primară a acestei picturi care se păstrează doar în spatele iconosrasului. Cercetarea, îngreunată de iconostasul care nu a putut fi înlăturat, a descoperit totuși că pictura este dezordonată, disproporționată și liniară, mai degrabă o caricatură care poate ridica semne de întrebare și mirare privitorului, confirmând constatarea din Conscripție. În stadiul actual al cercetării nu s-a putut identificat deocamdată pictorul.

1830. În jurul acestui reper cronologic biserica este repictată de zugravul Ioan Plohod din Dragomirești și se instalează un iconostas. Cu această ocazie ferestrele sunt lărgite.

Sf. Sec XVIII/ Încep. sec.XIX. Intrarea în biserică a fost lărgită.

1903. Se construiește o clopotniță de lemn.

1958 - 1959. Biserica este restaurată de Direcția Monumentelor Istorice.

Pr. Mihai Chira protopopul Vișeului

Galerie FOTO