Imaginea ta
Istoricul bisericii

Pentru anul construirii bisericii există 2 ipoteze:

1. În anul 1718, satul a construit actuala biserică cu hramul Sfântul Nicolae, pentru a înlocui biserica arsă în invazia tătară din 1717. Ipoteză este susținută de istoricul Atanasie Popa, care a cercetat biserica în 1931, în numele Comisiei Monumentelor istorice, și care menționa că: ”Deasupra ușii a fost o inscripție, scrisă nu gravată. Scrisoarea s-a sters și cu greu se poate descifra anul 1718”. Tot același an al construcției îl amintește și vicarul Bud, biserica fiind menționată în Recesământul din 1747 și vizitația din 1751.

2. A doua ipoteză este susținută de Conscripția din 1774 – 1782, care consemnează că biserica este construită la anul 1754 . Același an este susținut și de arhitectul Alexandru Baboș, ipoteza bazându-se și pe inscripția din jurul tabloului votiv al ctitorului Vasile Samplonțai: „Pentru iertarea păcatelor sale și pentru părinții săi morți – la anul 1754 – nobilul pan Vasili Samplonțai cu doamna sa Ivona și cu șapte fii ai săi a ridicat casa Domnului și a pictat-o”.

Poate că o cercetare dendrocronologică ar lămuri acest aspect.

1718. Se construiește o nouă biserică de lemn probabil tot pe locul vechii biserici aprinse de tătari cu un an înainte.

1747. Biserica este consemnată în Recensământul din acest an.

1751. Din vizita canonică a episcopului Mihail Manuel Olsavski, de la Muncaci aflăm că biserica se află în stare bună, având un turn de lemn și două clopote. Ea a fost binecuvântată de episcopul Ghenadie Bizanczy al Muncaciului (1716 – 1733) care îi și dăruiește un antimis.

1754. Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș, din anul 1774 consemnează că biserica satului este construită la anul 1754. Potrivit acestei informații, aceasta este actuala biserică de lemn cu hramul Sfântul Nicolae.

Biserica este pictată de un artist ucrainian care nu s-a semnat. A lăsat însă portretele votive ale ctitorilor Vasile și Ilona Samplonțai și o inscripția din jurul tabloului votiv din care aflăm că „Pentru iertarea păcatelor sale și pentru părinții săi morți – la anul 1754 – nobilul pan Vasili Samplonțai cu doamna sa Ivona și cu șapte fii ai săi a ridicat casa Domnului și a pictat-o.”

1777. Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș din acest an consemnează că patronii bisericii sunt familiile Mariș, Bufte și Bizo, iar biserica se prezintă într-o stare foarte bună.

1860. Din protocolul vizitațiunii canonice din 30 mai, aflăm că biserica era în stare bună, avea 4 clopote, cărți de cult și obiecte bisericești care parte sunt din argint și aurite, parte din aramă aurite.

1916 - 1917. Clopotul cel frumos a fost rechiziționat de armata austro-ungară.

1922 - Biserica a fost restaurată în anii 1922, 1951, 1962, 1975, 1992 și 2006.

1925. Cu ajutorul preotului Emil Bran din Dragomirești, senator de Maramureș, s-a construit o clopotniță.

1931. Istoricul Atanasie Popa, care a cercetat actuala biserica de lemn în 1931, în numele Comisiei Monumentelor istorice, menționează că:”Deasupra ușii a fost o inscripție, scrisă nu gravată. Scrisoarea s-a sters și cu greu se poate descifra anul 1718” iar ”în partea de nord a fost o bârnă lungă de lemn de stejar pentru pomenirile care se făceau, dar fiind atacată nu mai servește la scopul pe care l-a avut.”

2008 - 2012. Pictura bisericii este restaurată prin programul de finanțare al Ministerului Culturii de către restauratorii Cornelia și Dinu Săvescu.

Pr. Mihai Chira protopopul Vișeului

Galerie FOTO