Imaginea ta
Istoricul bisericii

1604. În acest an (în 1460 !!! zice istoricul parohial, înainte de secolul XV, crede preotul paroh Pop Ion care aduce ca argument forma de îmbinare a bârnelor în cheotoare dreaptă dublă și altarul în formă pătrată), începe construirea actualei biserici de lemn cu hramul ”Cuvioasa Paraschiva”.

1632. Biserica este finalizată abia în acest an după ce ”cam 30 de ani a rămas fără acoperiș, probabil din lipsă de material.” Tradiția locală vorbește de faptul că biserica a fost acoperită cu paie până când și-au permis să facă un acoperiș de șindrilă. S-ar putea ca aceasta să fie perioada celor 30 de ani.

Biserica a fost sfințită în acest an de către episcopul Ieremia Tesarovici[1] după cum reiese din descifrarea antimisului descoperit în sfânta masă cu ocazia restaurări din anii 1962 – 1964: ”Cu harul Sfântului și de viață făcătorului Duh, cu lucrarea sfințitoare a Preasfințitului Domn Ieremia Tisarovcki, cu mila lui Dumnezeu episcopul Galiției-Volânskși Camenița Podolck, exarhul…(Constantinopolului)…..(Bisericii Apostolice)… Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos … slujirea pe el a Dumnezeieștii Liturghii… anul 7140 de la (facerea lumii/lui Adam, ) luna martie 1632,.. 9 zi.”

1673. Se cumpără un clopot în greutate de 30 kg, care este funcțional și azi.

1723 - 1729 În acest interval cronologic, biserica este binecuvântată de vicarul Procopie Hodermarszki (1723 – 1729) care aduce cu el antimisul episcopului de Muncaci Ghenadie Bizanczy (1716 – 1733).

1751. Din vizita canonică a episcopului Mihail Manuel Olsavski, de la Muncaci aflăm că biserica închinată Sf. Parascheva, are turn, e acoperită cu draniță și se prezintă în stare bună. Biserica a fost binecuvântată de vicarul Procopie Hodermarszki și avea antimisul episcopului Ghenadie Bizanczy (1716 – 1733 ). Era un potir de lemn, două candelabre de lemn și două clopote pe care nu se știa cine le-a binecuvântat, incinta era îngrădită cu gard de lemn și era un singur preot hirotonit de episcopul Varlam în Moldova.

1773. Se cumpără un clopot în greutate de 37 kg, care este funcțional și azi.

1777. Cu ocazia conscripției veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș, din anul 1777, aflăm că biserica, era patronată de Onoratul Domn Ionaș Koteț, Respectabilul Domn Mihai Balea și Onoratul Domn Ioan Saplonțai, avea un potir de argint cărțile necesare cultului, nu exista casă parohială iar veniturile erau modeste.

1785. Zugravul Radu Munteanu pictează un proscomidiar în ulei semnându-se și consemnînd și donatorii: ”Acest Jertfelnic l-au cumpărat robii lui Dumnezeu aceștia Pătrăuș Iacob cu soția sa Gafie, Bobocea Pașcu cu soția sa Todoră ca să le fie pomană lor și la tot neamul în veci de veci Amin 1785. De Radu Munteanu zugrav – luna lui martie ziua 31.”

1793 - 1794. Se realizează pictura bisericii de către zugravul Gheorghe Plohod din Dragomirești, direct pe lemn, la îmbinarea bârnelor lipindu-se fâșii de pânză. Două pisanii consemnează realizarea picturii și a donatorilor. Prima este pictată pe fruntar în spatele icoanelor prăznicare și are următorul text „ Aciăst sf[ân]t fruntariu au plătit Pătrăuș Mătei cu so[a]ța sa Ană, și cu Muntia[n] Ghiorghie și cu soața sa Vărvara și cu fiiu său Iacov ca să le fie pomană a tot rodulor, din niam în niam Amin. Și sau zugrăvit în anu lui H[risto]s 1793, în zilele preăînă[l]țatului împărat Franțișcușu, sau gătat în luna lui iulie în 5 zile de Ploh[o]d Ghiorghie Dragumireștean[u]”.

Cea de-a doua pisanie este pictată de-a lungul bolții și a corului:

“Această sfântă besearăcă sau înciăput a să zugrăvi în anu 1794în zile[le] pre înălțatului împărat Fra[n]cișcuș șia esțelenție sa episcop Andrei Bacenski și vicariș Alexander Ragazi[n], viți ??[arhi]diacon popa Vasilie[din] Rozovle și sau zugrăvit de îndemnu lui popa Theodor Roșca; și diac a satului Giurgiu Ion; și cărznic Ilieș Ursu; nevoitori s[fntei] beseareci; și au dat întracest lucru Tomșe Grigorie și cu [al] său frate Tomșe Ilie 20 de florinț se le fie pomană în veaci la tot niamul lor și părinți Ștefan, Ti[t]iane Nekita, muerile ale creștine, Marie i proci; au dat Ivașcu Grigorie întracest lucru 20 de forinț cu soța sa Anisie fie pomane a perinților Gheorghie, Pelaghie i proci; și cee cheltuiale pletit cu satu toată i proci.”

Sec. XVIII. Din acest secol există un clopot în greutate de 15 kg, care este funcțional și azi.

1897. Biserica capătă aspectul cunoscut azi după adăugarea unui pridvor. Tot acum sunt înlocuite ușile de la intrare și cea dintre naos și pronaos care sunt pictate, iar în interior au fost tăiate ferestrele dintre naos și pronaos.

1933. Este înlocuită dranița de pe acoperiș.

1943. Biserica a fost pardosită cu scânduri de brad așezate peste vechile lespezi de piatră.

1961 - 1963. Biserica a fost restaurată de Direcția Monumentelor Istorice. Cu această pcazie se reunță la pardoselile de scândură și se revine la pardoseala originală din lespezi de piatră. Lucrările au fost încununate cu resfințirea bisericii de către Preasfințitul Părinte Teofil Herineanu, episcopul Vadului, Feleacului și Clujului în data de 17 iulie 1963.

1964. Avariată de un trăznet puternic, biserica supraviețuiește incendiului. În urma acestui eveniment este refăcut acoperișul și se schimbă dranița.

1967. Tălpile Bisericii sunt atacaţe de ciuperci dăunătoare (Merulius lacrymans şi Hylotrupes bajulus) din cauza lipsei aerării tălpilor şi umidităţii crescute ȋntreţinute de umplutura necorespunzătoare de sub pardoseală. Lucrări de remediere au loc în același an.

Pr. Mihai Chira protopopul Vișeului

Galerie FOTO