Imaginea ta
Istoricul bisericii

1600. Tit Bud menționează că potrivit unor documente aflate în arhiva Vicariatului Maramureș, mănăstirea Moisei s-a ”zidit” în anul 1600.

1612. Este pomenită mănăstirea Moiseiului din Maramurăș.

1670 - 1672. Este construită actuala biserică de lemn, probabil de aceeași echipă de meșteri care au ridicat și biserica Niștoreștilor din Săliștea de Sus.

1672. În 15 august biserica este sfințită la hramul Adormirei Născătoarei de Dumnezeu de către mitropolitul Ardealului, Sava Brancovici (Bîrlea 131/473, Bud 89).

În următorul deceniu, biserica va fi împodobită cu pictură prin mâna pictorului ucrainian Grygoryi de Colomea.

1682. În toamna anului are loc un eveniment pe care un act din acest an îl numește sv[i]nţenie, probabil sfințirea picturii. La eveniment participă și doi călugări de la mănăstirea Putna semn că între cele două mănăstiri existau legături strânse. În următorul secol legăturile vor deveni mai evidente, mănăstirea Putna încercând să protejeze mica mănăstire de la Moisei. Egumenul Sava, starețul mănăstirii Putna solicită bistrițenilor în 2 noiembrie ”pașaport” pentru cei doi călugări în cazul în care din cauza zăpezii nu se vor putea întoarce prin pasul Prislop : „Sava egumenul de la sv[â]nta m[ă]n[ă]stire de la Putna cu tot săborul către "marele birău" de Bistriţa. Pentru doi călugări trimişi , în Maramureş, la sat la Moiseiu', cu pohta boiarilor din Maramureş, de-au fost la sv[i]nţeniia unnii mă[nă]stiri ce s'au făcut în hotarul Moiseiului. Deci, de li să va cumva tămplá zăbavâ, să dea vre-o vreamia, să li så închiză calea prin munţi, de omăt sau de ghiaţă, am socotit şi noi de nevoe să vie înnapoi prin Ardeal"

„Anno1682, 2 novembris alat[ae]. Recommendation zweyer Kalugeren”.

În 12 noiembrie, săracii și avuții din Moisei, donează mănăstirii mai multe terenuri. Donația a fost transcrisă în două documente, care au aproximativ același text: Un document în limba maghiară și un document scris în limba română cu caractere chirilice.

Deși Tit Bud și Alexandru Filipașcu afirmă că întemeietorii mănăstirii sunt protopopul Moiseiului Mihai Coman împreună cu fiul său (H)Iorest și cu fiicele sale Lupa și Măricuța, în Actul fundațional din 12 noiembrie 1682, este pomenit doar ”protopopul Mihaiu care a zidit mănăstirea în posesiunea și averea stămoșească a lui”. În anii următori, donatorii (de pământuri, de obiecte bisericești și de cărți) se înmulțesc, unii asumându-și titlul de ctitori a mănăstirii.

În 15 noiembrie este pomenit primul egumen al mănăstirii: popa Teofan Brașoveanul dela Berezuntu.

1694. Actul de donație scris în limba maghiară este recunoscut la cererea protopopului Mihai Coman de conducerea Comitatului Maramureș în data de 10 august (Bud 89).

1699. O inscripție de pe o bârnă ce se păstrează până azi a fost citită în 1938 de către istoricul Atanasie Popa astfel: Această biserică nouă au ridicat-o călugărul Iosif în anul Domnului 1699. Atanasie Popa crede că este vorba de o restaurare parțială, poate o schimbare a acoperișului.

1711. Este pictată, în pronaos în partea dreaptă, icoana cu scena răstignirii și chipul ctitorului (azi abia se mai deslușește chipul unui personaj din profil și pare mai degrabă a fi o reprezentare simbolică, decât una realistă.). În jurul personajului era o inscripție cu litere slavone, care în 1958 s-a citit astfel : Ctitorul acestei mănăstiri Arhimandritul Mihai, iar sub numele ctitorului era scris anul 1711. Interesant e că această inscripție nu este menționată și deci nevalorificată de nici un cercetător al trecutului mănăstirii.

1717. Mănăstirea supraviețuiește trecerii tătarilor din 3 septembrie.

1733. Mănăstirea este trecută sub jurisdicția episcopiei unite de Muncaci și notată în inventarul mănăstirilor din Maramureș.

1749. Mănăstirea este consemnată în Vizitația mănăstirilor din Maramureș a egumenului mănăstirii din Bedevlea, Manase Puskas. Aflăm că biserica de lemn era în stare bună cu antimis de la mitropolitul moldovean Eufimiu, are toate cărțile necesare cultului, două clopote, o trapeză și 4 chilii (clădiri?). Lângă biserică se află un mormânt, probabil al ctitorului, împrejmuit cu gard. Mănăstirea avea o avere considerabilă: moară de apă, grajduri, animale, terenuri, pentru care are 38 de documente. În mănăstire locuiesc doi călugări Laurențiu și Lupu Hromii – cel Șchiop.

1759. În contextul în care episcopii uniți de la Muncaci, împreună cu autoritățile Comitatului Maramureș pun presiune pe mănăstirea rămasă încă ortodoxă, egumenul Calistrat de la Putna cere episcopilor, protopopilor, preoților și boierilor din Maramureș să respecte dorința ctitorilor mănăstirii Moisei de a aparține de mănăstirea Putna, iar pe egumenul Teofan să nu-l supere ...., să aibă bună pace, liniște, odihnă să slujească atât în cele de afară trebuințe cât și la cele din lontru ale sfintei liturghii urmând buna rânduială a bisericii Răsăritului și să nu fie de nimeni întru nimic smintit.

1775. Pe pomelnicul mănăstirii sunt menționți în acest an ctitorii mănăstirii: cinstitu părintele Bale popa Iona (protopopul Bale Ionascu din Săcel 1744 – 1784) cu soața sa Ileana, cinstitu părintele ierei Ghiorghie (probabil din Viseu de Jos 1769 – 1777) cu soața sa Titiana, cinstitu părintele popa Toader (Flore popa Toader din Ieud 1745 – 1776) cu soața sa Gafina.

În afara unei icoane datată 1775, nu știm nimic despre ce au donat sau ce lucrări au făcut aceste trei familii preoțesti de vreme ce sunt pomeniți ca și ctitori.

1781. Mănăstirea este desființată în urma edictului împăratului Iosif al II-lea, care desființează mănăstirile, secularizîndu-le averile În Maramureș procesul de închidere și lichidare a bunurilor mănăstirilor a durat aproape 10 ani. Unele mănăstiri au continuat să funcționeze și după desființarea oficială sau au fost transformate în parohii sau filii cum e cazul Moiseiului.

1782 - 1785. Mănăstirea este marcată pe harta Iosefina a Maramureșului. Pe hartă se vede biserica și încă trei clădiri.

1787. Sunt menționate trei hramuri ale mănăstirii, toate legate de Sfânta Fecioară: Buna Vestire, Intrarea în Biserică și Adormirea Maicii Domnului.

1802. O însemnare cu acest an, care nu se mai vede azi dar care a fost citită de Ion Bîrlea în 1909, aflată deasupra ușii, pare a indica o renovare a bisericii sau poate înlocuirea ușii.

1828. Biserica este pictată din nou și se montează un iconostas. Din păcate pictorul nu s-a semnat așa că nu îi cunoaștem numele.

1843 - 1867. Mănăstirea este locuită din nou de călugări.

1867. Mănăstirea este transformată în parohie cu numele Moisei II – Mănăstirea Moisei, după ce aproape 100 de ani preoții din Moisei au avut grijă de biserică.

1928 - 1929. Se face o restaurare a vechii biserici de lemn: s-a consolidat fundația și s-a acoperit toată biserica. Atanasie Popa constata în 1938 că șindrila e din stejar frumos cioplită și că la restaurare unele ferestre au fost mărite ceea ce nu era chiar atât de necesar.

1941. Lemnul bisericii este atacat de ciupercă și se face o intervenție de urgență aplicându-se un tratament cu substanțe fungicide.

1955 - 1962. Prin Direcția Monumentelor istorice biserica este renovată din nou și este înlocuită dranița.

2011 - 2013. Biserica monument istoric a fost restaurată capital prin prin programul de finanțare al monumentelor istorice al Ministerului Culturii Cultelor și Patrimoniului Național. În 14 august 2013, în ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, ea a fost târnosită de către Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

Pr. Mihai Chira protopopul Vișeului

Galerie FOTO