header_Bocicoel_2

Parohia Bocicoel, hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”

Istoricul comunităţii parohiale

Localitatea este aşezată în partea nordică a Maramureşului, făcând legătura dintre Valea Izei şi Valea Vişeului, fiind situată între Bogdan Vodă şi Vişeu de Jos.
Înainte de regimul comunist a fost comună de sine stătătoare, apoi a aparţinut puţin timp de comuna Vişeu de Jos, după care a fost trecută sub administrarea comunei Bogdan Vodă.
Este atestată istoric, pentru prima dată, în anul 1365, ca proprietate a cneazului Simion (după cum reiese din „Istoria Maramureşului” – Mariana Şuştic, p. 65, şi „Istoria Maramureşului” – Alexandru Filipaşcu, p. 87).
În anul 1444 este proprietatea unui alt „Simion din Bocicoel”, răsplatit pentru vitejia sa de Iancu de Hunedoara şi fiul acestuia, Matei Corvin (conform Al. Filipaşcu – „Istoria Maramureşului”, p. 65). Tit Bud, în lucrarea sa „Date istorice despre protopopiatele, parohiile mănăstirile române din  Maramureş din timpurile vechi până în anul 1911”(p. 27), unde mentionează satul Bocicoel (Kisbacsko), consemnează: „În 1365 deja se aminteşte de donaţiunea regelui Ludovic dată lui Balc, fiul lui Sas Voda şi fraţilor săi”, de unde reiese că Simon (Simion) este fiul lui Sas Voda, fratele lui Balc.
Mai sunt amintiţi alţi trei cneji, cu numele de Simion, şi ei răsplătiţi pentru fapte de vitejie: „Simion din Cuhea” (Bogdan Vodă), răsplătit de Vladislav I în anul 1447 (M. Şuştic – op.cit., p. 44); Simion Maruş (sau Mariş), dăruit de Ambrozie din Dolha şi fraţii săi cu cnezatul Cuhei, în anul 1454 (Al. Filipaşcu – op. cit., p. 65), şi Simion Bizău din Cuhea, răsplătit de Matei Corvin, în anul 1463 (Al. Filipaşcu – op.cit., p. 66).
Localitatea s-a format prin aşezarea muncitorilor forestieri. Foarte probabil, primii au fost din Bocicoiu Mare, de lânga Sighetu Marmaţiei, care i-au dat şi denumirea.
În anul 1890 comuna avea 1120 de persoane, ajungând la peste 2000 de persoane pâna în anul 1970 ( după această dată mulţi locuitori s-au mutat în alte localităţi prin ţară). În anul 1990, în localitate mai erau 900 persoane, iar la ultimul recensamânt 700, dintre care mai locuiesc în localitate aproximativ 300, întrucât tineretul este plecat în străinătate.

Istoricul bisericii parohiale

În anul 1669 localitatea avea o biserică de lemn, primită din Vişeu de Jos şi care a fost donată Botizei, după cum susţineau bătrânii satului, din cele auzite de la bunicii lor.
Biserica din piatră a fost construită în vremea preotului Grigoriu Balint şi a fost sfinţită în anul 1890. Tot atunci s-a cumpărat un clopot de 124 kg (mai sunt două clopote mai mici, pe cel mijlociu fiind inscripţionat anul 1803).
După 1920, biserica de piatră s-a dărâmat şi s-a slujit în casa parohială; s-a făcut cărămida în vatra satului, pentru o nouă biserică, dar care nu s-a mai ridicat din cauza vremurilor grele ale perioadei interbelice.
În anul 1948 (ultimul an în parohie al părintelui Gavril Dunca) s-a adunat piatra pentru fundaţia unei noi biserici. Deoarece se instalase regimul comunist şi s-a început tăierea pădurilor, întreaga comunitate din Bocicoel şi-a tăiat toată pădurea de stejar, au depozitat-o în curtea şcolii, unde au pregătit tot lemnul pentru ridicarea unei noi biserici. În anul 1952, a început construcţia bisericii şi s-a finalizat în anul 1959; lucrările au fost coordonate de Ioan Rad, prim epitrop (corator), din cauza faptului că preoţii nu erau stabili. În data de 20 iulie 1994, la slujba Vecerniei, P. S. Iustin sfinţeşte locul pentru o capelă, în cel de-al doilea cimitir (Basaraba). Lucrările încep în 21 iulie, se finalizează în luna octombrie, iar în mai 1995, se termină şi finisajele.
În anul 1996 s-a renovat exteriorul bisericii. În anul 1999 se construieste o trapeza, lânga casa parohială. Între anii 2002 si 2004 s-a pictat interiorul bisericii, în tehnica tempera grasă. Biserica a fost sfintita de P. S. Iustin Sigheteanul, în data de 29 iunie 2004.
Preoţi slujitori în această parohie, potrivit registrelor matricole, au fost: in 1722 popa Todor, popa Vasilie Gogota, popa Lupu Gogo, popa Lupu Radu; in 1747 popa Vasilie, popa Simion, popa Lupu; in 1766 popa Costan Sima; in 1820 Cosma Iuga din Saliste a slujit in ambele parohii; in 1836 a fost filia cu Cuhei cu Filip Mihalca, apoi Vasiliu Mihalca din Cuhea in 1849; in 1851 Baziliu Kiss; 1852 Vasiliu Mihalca din Dragomiresti;intre 1854-1858 Georgu Barna; 1858-1865 Mihail Iurka; 1865-1885 Baziliu Dan; 1885-1910 Grigoriu Balinth; 1910 Baziliu Dan (conform Tit Bud- Date istorice despre protopopiatele, parochiile si manastirile romane din Maramures din timpuri vechi pana in anul 1911, Gherla 1911, pag.27-28) între anii 1924-1932 (noiembrie), preotul Eugen Maier; în anul 1933 Parohia este suplinită de preoţii: Vasile Dunca, Gheorghe Petrovay, Ioan Petrovay si Petru Vlad; între anii 1934-1942(ianuarie), Gheorghe Petrovay; între anii 1942 (noiembrie) -1948, preotul Gavril Dunca; în anul 1949 (ianuarie-august). Parohia a fost suplinită de preoşii: Ioan Sălăjan, Gheorghe Vlad (paroh în Leordina), Vasile Racolta (paroh în Dragomiresti, transferat la Botiza), Vasile Trifoi, Miron Codrea Nutu (protopop de Viseu); în anul 1949 (octombrie-decembrie), Nicolae Barcari; în anul 1950 (ianuarie-noiembrie), Gheorghe Serban; în perioada 1950 (decembrie) – 1951 (septembrie) Parohi a fost suplinită de preotul Ioan Sălăjan (ajutat de T. Cioara si Dionisie Cioara, ieromonahi în Moisei); între anii 1951 (septembrie) – 1954 (noiembrie), ieromonahul Iroftei Popovici, (ajutat în noiembrie 1954 de Ioan Constantinescu); între anii 1954 (noiembrie) – 1958 (martie), Constantin Tuţă; în anul 1958 Parohia a fost suplinită de preotii: Mihai Iuga (Cuhea), Ioan Moisa (Cluj), Mircea Pop, Eugen Botoş, Constantin Sabău (Dragomiresti); în anul 1958 (august-noiembrie), protos. 

Corneliu Georgescu – profesor la Seminarul din Cluj-Napoca (conform batrânilor satului); între 1958 (decembrie) – 1959 (mai), au suplinit următorii preoţi: Mihai Maruscioc, Ioan Hojda, I. Bolchiş, Nuţu Miron Codrea (Vişeu) şi ieromonahul Nistor Cadaru (Moisei); între anii 1959 (iunie) – 1967 (ianuarie), Iuliu Henciu; în timpul său se zugrăveşte biserica şi se sfinţeşte, de către episcopul Clujului, Teofil Herineanu, în data de 24 septembrie 1961; între anii 1967 (februarie) – 1973 (octombrie), Mihai Cosma; între anii 1973 (noiembrie) -1976 (ianuarie), Grigore Andreica; între anii 1976 (martie) – 1986 (octombrie), Gheorghe Hapca; termină casa parohială, care este sfintita, în data de 25 octombrie 1981, de P. S. Iustinian, pe atunci episcop vicar al Clujului; între anii 1986 (noiembrie) – 1991 (noiembrie), Vasile Vulpe; între anii 1991 (decembrie) – 1993 (decembrie), Grigore Tomoiagă; între anii 1994 (martie) – 1999 (august), Grigore-Dumitru Roşca; între anii 1999 (septembrie) -2001 (noiembrie), Gheorghe- Daniel Şteţco; în anul 2001(decembrie) revine preotul Grigore-Dumitru Roşca, care slujeşte până în prezent.

Cimitire

Biserica are două cimitire. Unul împrejurul ei.  Celălalt în altă parte a localităţii, unde s-a zidit şi o capelă, numit Basarabă.

Activităţi culturale şi filantropice în trecut

În anul 1860 satul avea şcoala confesională, ce a fost reînnoită de Grigoriu Balint în anul 1890. În perioada interbelică şcoala confesională a fost închiriată Primăriei, dar, deoarece Primăria nu şi-a plătit chiria timp de 15 ani, în data de 6 august 1936 Parohia a renunţat la chirie, lăsând-o în folosinţa Primăriei, iar şcoala a rămas în proprietatea Bisericii, împreuna cu terenul pe care era construită. După anul 1970 şcoala a fost dărâmată şi s-a construit alta nouă, care azi este nefolosită.

Profilul actual al parohiei

Numărul de credincioşi este de 787, fiind păstoriti de preotul Roşca Grigore Dumitru. Mulţi dintre ei participă la pelerinaje pe la mănăstirile din ţară sau la procesiunile de la Mănăstirea ”Adormirea Maicii Domnului” din Moisei, iar cu tinerii din parohie se desfăşoară activităţi catehetice.

Loc. Bogdan Vodă
Sat. Bocicoel Nr. 393
tel: 0757378755
pr.grigore_dumitru_rosca@yahoo.com

Scroll to Top