
IEUD
Istoricul comunităţii parohiale
Legendele spun că numele satului Ieud, vine de la râul Ieudişor , care traversează localitatea. Există totuşi şi o altă opinie în privinţa numelui Ieud, şi anume, Ioan Mihaly de Apşa îl numeşte Jood, opinie susţinută şi de Tit Bud.
În decursul timpului grafia denumirii localităţii a variat, după cum urmează: Jood (1365), Jod (1385), Yod (1427), Jod (1451), Joodh (1469), Jend şi Ieud (1828) .
Localitatea este aşezată în Depresiunea Maramureşului, la 3 km din DJ 186, ce leagă Sighetu Marmaţiei de oraşele Vişeu de Sus şi Borşa, la 98 de km de municipiul Baia Mare.
Documentele leagă atestarea istorică a Ieudului de voievodul Balc, la anul 1365, printr-un act emis de regele Ungariei, Ludovic I, la 2 februarie 1365, către Balc şi fraţii săi. La recensământul din anul 1930 au fost înregistraţi 2.802 locuitori, dintre care 2.499 români, 285 evrei, 8 ţigani şi 5 maghiari. În anul 2002 toţi cei 4.223 locuitori ai comunei erau români. Conform recensământului din anul 2011, populaţia comunei Ieud era de 4.196 locuitori.
Despre existenţa unor mărturii arheologice legate de Ieud avem informaţii de la Ioan Mihaly de Apşa, din vremea când locuia la Ieud: „În apropierea ocnelor s-au găsit bani de argint şi de aur de-ai împăraţilor romani şi bizantini, de-al împăratului Traian Consule quinto (105)” De notat că cele mai multe monede descoperite la Ieud au fost trimise la muzeele din străinătate, îndeosebi la Muzeul Naţional din Budapesta, deşi aparţin acestui pământ. La Ieud s-a scris de mână în limba română cu caractere chirilice, între anii 1391-1392, Codicele de la Ieud, iar în anul 1921 a fost descoperit în podul Bisericii din Deal, de preotul Artemiu Anderco. Tot aici a funcţionat prima şcoală din Maramureş.