Imaginea ta
Imaginea ta
Imaginea ta
Imaginea ta
Istoricul Mănăstirii

Despre începuturile vieții monahale la Moisei nu avem documente, cercetătorii fixând acest început între sec XIV și a doua jumătate a sec XVII. Și identificarea momentului înființării mănăstirii întâmpină dificultăți, pentru că începuturile așezământului monahal se raportează la biserica de lemn a mănăstirii pentru datarea căreia s-au propus 3 scenarii:

1. A fost construită în 1600 și sfințită în 1672.

2. A fost construită și sfințită în 1672.

3. A fost sfințită în 1672 și reconstruită în 1699.

Fiecare din cele trei scenarii are argumentele lui, însă un studiu dendrocronologic aflat în desfășurare va lămuri aspectele legate de vechimea actualei bisericii.

Datele sigure despre mănăstire sunt următoarele:

1600. Tit Bud menționează că potrivit unor documente aflate în arhiva Vicariatului Maramureș, mănăstirea Moisei s-a ”zidit” în anul 1600.

1612. Este pomenită mănăstirea Moiseiului din Maramurăș.

1634-1635/37. Episcopul Dosoftei ( episcop al Vadului între 1622 – 1623 și mitropolit al Bălgradului între 1623 – 1627) confirmat în funcția de episcop al Maramureșului în 1635 locuiește la mănăstire.

1670-1672. Este construită actuala biserică de lemn, probabil de aceeași echipă de meșteri care au ridicat și biserica Niștoreștilor din Săliștea de Sus.

1672. În 15 august biserica este sfințită la hramul Adormirei Născătoarei de Dumnezeu de către mitropolitul Ardealului, Sava Brancovici În următorul deceniu, biserica va fi împodobită cu pictură prin mâna pictorului ucrainian Grygoryi de Colomea.

1680. Din acest an datează pomelnicul mănăstirii, care începe cu episcopul Sava Brancovici.

1682. În toamna anului are loc un eveniment pe care un act din acest an îl numește sv[i]nţenie, probabil sfințirea picturii. La eveniment participă și doi călugări de la mănăstirea Putna semn că între cele două mănăstiri existau legături strânse. În următorul secol legăturile vor deveni mai evidente, mănăstirea Putna încercând să protejeze mica mănăstire de la Moisei.

Egumenul Sava, starețul mănăstirii Putna solicită bistrițenilor în 2 noiembrie ”pașaport” pentru cei doi călugări în cazul în care din cauza zăpezii nu se vor putea întoarce prin pasul Prislop : „Sava egumenul de la sv[â]nta m[ă]n[ă]stire de la Putna cu tot săborul către "marele birău" de Bistriţa. Pentru doi călugări trimişi , în Maramureş, la sat la Moiseiu', cu pohta boiarilor din Maramureş, de-au fost la sv[i]nţeniia unnii mă[nă]stiri ce s'au făcut în hotarul Moiseiului. Deci, de li să va cumva tămplá zăbavâ, să dea vre-o vreamia, să li så închiză calea prin munţi, de omăt sau de ghiaţă, am socotit şi noi de nevoe să vie înnapoi prin Ardeal"

„Anno1682, 2 novembris alat[ae]. Recommendation zweyer Kalugeren”

În 12 noiembrie, săracii și avuții din Moisei, donează mănăstirii mai multe terenuri. Donația a fost transcrisă în două documente, care au aproximativ același text: Un document în limba maghiară și un document scris în limba română cu caractere chirilice.

Deși Tit Bud și Alexandru Filipașcu afirmă că întemeietorii mănăstirii sunt protopopul Moiseiului Mihai Coman împreună cu fiul său (H)Iorest și cu fiicele sale Lupa și Măricuța, în Actul fundațional din 12 noiembrie 1682, este pomenit doar ”protopopul Mihaiu care a zidit mănăstirea în posesiunea și averea stămoșească a lui”. În anii următori, donatorii (de pământuri, de obiecte bisericești și de cărți) se înmulțesc, unii asumându-și titlul de ctitori a mănăstirii.

În 15 noiembrie este pomenit primul egumen al mănăstirii: popa Teofan Brașoveanul dela Berezuntu.

1694. Actul de donație scris în limba maghiară este recunoscut la cererea protopopului Mihai Coman de conducerea Comitatului Maramureș în data de 10 august.

1699. O inscripție de o bârnă ce se păstrează până azi a fost citită în 1938 de către istoricul Atanasie Popa astfel: Această biserică nouă, au ridicat-o călugărul Iosif în anul Domnului 1699. Atanasie Popa crede că este vorba de o restaurare parțială, (Popa, 127)

1700. Episcopul Maramureșului, Iosif Stoica, convoacă un ”sobor” cu preoții din Ierașul de Sus (protopopiatul Vișeu).

1711. Este pictată, în pronaos în partea dreaptă, icoana cu scena răstignirii și chipul ctitorului (azi abia se mai deslușește chipul unui personaj din profil și pare mai degrabă a fi o reprezentare simbolică, decât una realistă.). În jurul personajului era o inscripție cu litere slavone, care s-a citit astfel : Ctitorul acestei mănăstiri Arhimandritul Mihai, iar sub numele ctitorului era scris anul 1711. Interesant e că această inscripție nu este menționată și deci nevalorificată de nici un cercetător al trecutului mănăstirii.

1716. Mănăstirea primește statut privilegiat, fiind scutită de toate contribuțiile fiscale.

1717. Mănăstirea supraviețuiește trecerii tătarilor din 3 septembrie.

1733. Prin purtarea de grijă a parohului din Dragomirești - Constantin Negoiță, deși închisă slujbelor, biserica este renovată.

1749. Mănăstirea este consemnată în Vizitația mănăstirilor din Maramureș a egumenului mănăstirii din Bedevlea, Manase Pușkaș. Aflăm că biserica de lemn era în stare bună cu antimis de la mitropolitul moldovean Eufimiu, are toate cărțile necesare cultului, două clopote, o trapeză și 4 chilii (clădiri?). Lângă biserică se află un mormânt, probabil al ctitorului, împrejmuit cu gard. Mănăstirea avea o avere considerabilă: moară de apă, grajduri, animale, terenuri, pentru care are 38 de documente. În mănăstire locuiesc doi călugări Laurențiu și Lupu Hromii – cel Șchiop.

1759. În contextul în care episcopii uniți de la Muncaci, împreună cu autoritățile Comitatului Maramureș pun presiune pe mănăstirea rămasă încă ortodoxă, egumenul Calistrat de la Putna cere episcopilor, protopopilor, preoților și boierilor din Maramureș să respecte dorința ctitorilor mănăstirii Moisei de a aparține de mănăstirea Putna, iar pe egumenul Teofan să nu-l supere ...., să aibă bună pace, liniște, odihnă să slujească atât în cele de afară trebuințe cât și la cele din lontru ale sfintei liturghii urmând buna rânduială a bisericii Răsăritului și să nu fie de nimeni întru nimic smintit.

1775. Pe pomelnicul mănăstirii sunt menționți în acest an ctitorii mănăstirii: cinstitu părintele Bale popa Iona (protopopul Bale Ionascu din Săcel 1744-1784) cu soața sa Ileana, cinstitu părintele ierei Ghiorghie (probabil din Viseu de Jos 1769 - 1777) cu soața sa Titiana, cinstitu părintele popa Toader (Flore popa Toader din Ieud 1745 - 1776) cu soața sa Gafina. În afara unei icoane datată 1775, nu știm nimic despre ce au donat sau ce lucrări au făcut aceste trei familii preoțesti de vreme ce sunt pomeniți ca și ctitori.

1781. Mănăstirea este desființată în urma edictului împăratului Iosif al II-lea, care desființează mănăstirile, secularizîndu-le averile În Maramureș procesul de închidere și lichidare a bunurilor mănăstirilor a durat aproape 10 ani. Unele mănăstiri au continuat să funcționeze și după desființarea oficială sau au fost transformate în parohii sau filii cum e cazul Moiseiului.

1782-1785.Mănăstirea este marcată pe harta Iosefina a Maramureșului. Pe hartă se vede biserica și încă trei clădiri.

1787. Sunt menționate trei hramuri ale mănăstirii, toate legate de Sfânta Fecioară: Buna Vestire, Întrarea în Biserică și Adormirea Maicii Domnului.

1802. O însemnare cu acest an, care nu se mai vede azi, dar care a fost citită de Ion Bîrlea în 1909, aflată deasupra ușii, pare a indica o renovare a bisericii sau poate înlocuirea ușii.

1828. Biserica este repictată de zugravul Ioan Plohod din Dragomirești, care pictează și iconostasul montat cu ocazia aceasta.

1843-1867. Mănăstirea este locuită din nou de călugări.

1867. Mănăstirea este transformată în parohie cu numele Moisei II – Mănăstirea Moisei, după ce aproape 100 de ani preoții din Moisei au avut grijă de biserică.

1905-1910. Sub păstorirea preotului Petru Mihalyi se construiește biserica de zid.

1906. Se construiește o casă de piatră.

1911. Fără pictură doar cu iconostasul pictat de N. Mărgineanu, revizor școlar la Odorhei, biserica nouă este binecuvântată în 15 august de Canonicul Petru Fabian și de vicarul Maramureșului Tit Bud.

1928-1929. Se face o restaurare a vechii biserici de lemn: s-a consolidat fundația și s-a acoperit toată biserica. Atanasie Popa constata în 1938 că șindrila e din stejar frumos cioplită și că la restaurare unele ferestre au fost mărite ceea ce nu era chiar atât de necesar.

1933. Se reia viața monahală la mănăstire. Până în anul 1948 va fi mănăstire unită cu călugări basilitani, iar apoi redevine ortodoxă.

1959. Mănăstirea este desființată de autoritățile comuniste și transformată în parohie cu numele Moisei III, dar preoții care vor sluji aici sunt călugări.

1982-1985. În timpul păstoririi Arhimandritului Ioan Horea (1980 - 2007) se pictează biserica de piatră de către Fleșariu Pantelimon din localitatea Suslănești, jud. Argeș, se înlocuiește iconostasul cu unul nou și se face mobilier în toată biserica, sculptat în localitatea Grumăzești, jud. Neamț de către Armanu Virgil și Vasilica Dumitru.

1986. Biserica este sfințită în 18 mai de către Înalt Preasfințitul Părinte Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Vadului Feleacului si Clujului. La intrare în incinta mănăstirii se instalează o poartă maramureșeană, operă a sculptorului Toader Bârsan din Bârsana.

1988. Se construiește un altar de vară și o casă țărănească din stejar, care este amplasată în fața bisericii de lemn.

1990-1994. Se construiește o casă monahală în stil neoromânesc din lemn de brad.

1991. Se reînființează mănăstirea, care va funcționa împreună cu parohia Moisei III în aceeași biserică deservită de același preot până în anul 2007.

1995-2000. Se construiește o nouă casa monahală, având rol de stăreție, unde se află trapeza și biblioteca mănăstirii.

2007. În luna martie, mănăstirea se desparte de parohie, care își va construi o biserică parohială între anii 2009 – 2013.

2008-2011. Sub păstorirea arhimandritului Teofil Pop (2007 – prezent), mănăstirea intră într-o nouă fază atât a zidirii materiale cât și spirituale. Se construieste turnul clopotniță de la intrare, zidul de incintă din piatra și alei în curte. Tot în această perioadă, stăreția este reorganizată și îmbunătățită.

2011-2013. Biserica monument istoric a fost restaurată capital prin sprijinul Ministerului Culturii Cultelor și Patrimoniului Național. În 14 august 2013, în ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, ea a fost târnosită de către Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

2012-2013. Vechiul altar de vară a fost înlocuit cu unul maiestuos executat de echipa de meșteri coordonată de Boris Petru din Bârsana. Tot în această perioadă începe construirea unei impozante clădiri având destinație de centru cultural monahal, care a primit numele de: Centru Cultural ”Sfântul Mitropolit Sava Brancovici”, în amintirea sfântului și marelui ierarh transilvan care a sfințit bisericuța veche la 1672.

2015. În 14 august este inaugurat Centru Cultural”Sfântul Mitropolit Sava Brancovici” de către Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

2017. Biserica este renovată în exterior, se înlocuiesc policandrele, iar prestolul din altarul bisericii este refăcut în tiparele arhitecturii bizantine. Biserica este târnosită în 14 august de către Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului.

2019. Încep lucrări ample de modificare și amenajare a stăreției.

* * *
Încercând să refacem șirul stareților ne-am lovit de trei probleme:

1. Lipsa documentelor.

2. Menționarea în puținele documente și a altor preoți sau viețuitori din mănăstire, uneori chiar în detrimentul starețului.

3. Mănăstirea a fost administrată și de preoți căsătoriți. A fost mănăstire până în 1780 când a fost desființată și a devenit filie la parohia Moisei, administrată de preoții din sat, parohie între 1867 – 1948, apoi mănăstire între 1933 – 1959, parohie din 1959 până în 1991, mănăstire și parohie din 1991 până în 2007 și din nou mănăstire.

În șirul conducătorilor mănăstirii trebuie să-i trecem și pe preoții de mir sau nu? Am ales să-i notăm pe toți preoții, fie călugări, fie căsătoriți, așa cum i-am găsit în documente, iar din vremurile mai apropiate cu mai mulți preoți la mănăstire, doar pe stareți.

Stareții și conducătorii mănăstirii:

1682 egumen popa Timotei Brașoveanul.

1694 protopop Mihaiu/ arhimandritul Mihai Koman, ctitorul mănăstirii.

1699 călugărul Iosif.

1707-1725 Koman Ionaș.

1719-1732 arhimandrit Iorest / Hiorest Koman fiul ctitorului Mihai Koman.

1737 Ieomonahul Gheorghe, venit de la mănăstirea Neamț.

1745 monah Tănasă/ Atanasie, venit din Moldova .

1745-1755 ieromonahul Laurențiu Lupu Hromii – cel Șchiop.

1749 ieromonahul Varlaam Belovski.

1756? – 1759 ieromonahul Teofan.

1775 popa George.

1779-1780 preotul Ionaș fiul lui popa Mihai .

1780 Sofronie Lipscai.

1787 Procopie.

Mănăstirea este administrată de preoții din Moisei:

1780-1792 popa Hojda Timotei la biserica Moiseiului din Jos, pomenit cu soața sa Coman Pop Ileană.

1791 Coman Panteleimon.

1800-1813 Georgiu Mihaly.

1813/4-1825 Ioan Koman.

1825-1831 Nicolae Hoșda. În perioada 1814 – 1825 a fost al doilea preot al parohiei, slujind la biserica Vlonghenilor și la biserica mănăstirii Moisei.

1831-1832 Timoteu Hoșda.

1832-1843 Ioan Man de Șieu.

Mănăstirea este locuită și administrată din nou de călugări:

1843-1856 ieromonahul Iosafat Zsetkey, un călugăr rus care a știut românește și a stat mai mulți ani în mănăstire și Laurențiu Kario.

1843-1847 Isidorum Karaski .

?-1867 călugării Atanaziu German și Andreiu Gaborfy.

Mănăstirea devine parohie cu numele Moisei II – Mănăstirea Moisei:

1865/7-1871 Alexandru Gyenge.

1871-1873 Ioan Coman.

1874-1875 Georgiu Barna fost rector al Seminarului Teologic sf. Varvara din Viena.

1874-1924 Petru Mihalyi.

1925-1933 Iuliu Ardelean.

În mănăstire se reia viața monahală:

1932 egumenul Leo Man.

1933-1937 egumen Lucian Pop.

1933-1937 ieromonah Gavril Vasile Fogaș.

?-1948 egumenul Grigore Dardai.

1948-1949 Arhimandrit dr. Atanasie Gladcovschi.

1949 Arhimandrit Vasile Vasilache.

1949-1958 Arhimandrit Melchisedec Manolescu.

1958-1959 ieromonah Nestor Codar.

Mănăstirea este transformată din nou în parohie cu numele Moisei III, dar preoții slujitori vor fi călugări:

1960-1967 protosinghel Arsenie Obancea.

1967-1968 administrată de preotul Oprișan Mihai, paroh la Moisei I.

1968-1980 protosinghel Ioan Ivașcu.

1980-2007 Arhimandrit Ioan Horea.

Mănăstirea se desparte de parohie:

2007-prezent Arhimandrit Teofil Pop.

Pr. Mihai Chira protopopul Vișeului

Galerie FOTO