Imaginea ta
Imaginea ta
Istoricul parohiei

Date despre înființarea parohiei nu avem, Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș, din anul 1777 menționând că ”Parochia Draganerfalvensis, tempore antiquo aedificata.”

1405. Atestat documentar abia din acest an cu numele Dragomirești, satul s-a format din alte două mici comunități, prima consemnată în anul 4 septembrie 1373 cu numele de possesio Nyres - Mestecănii iar cealaltă atestată în 1385 cu numele Danfalva.

1450 – 1471. În această perioadă este pomenit Ioan Diacul, ceea ce ne duce cu gândul la existența unui locaș de cult unde el era diac/cantor/cântăreț bisericesc.

1530. Conscripția populației menționează existența unui ”popă”, fără a i se consemna din păcate numele.

1558. Acum sunt pomeniți nobilii Mihail Diacu și Teodor Diacu, cântăreții (diecii) bisericii, ceea ce confirmă existența unei biserici.

1615. Din acest an avem prima informație despre biserica, când Gîrbo Matia anume Vîrvara cumpără un minei pe care îl dăruiește bisericii.

1655. O altă însemnare de pe același minei ne dezvăluie hramul bisericii: Sf(ân)tă Măria Mare.

1697. Biserica este pictată de zugravul Mihail. Din păcate nu ni s-au păstrat icoanele pictate de el, cu excepția unei cruci-candelabru (aflată azi în Muzeul Satului din București) ce se atârna în naos. Momentul a fost imortalizat printr-o inscripție: „ Această sf(â)ntă cruce (au) cumpărat Axenie jupâneasa lui Ostașu Mihale și o au dat în sat în Dragomirești în svânta beserecă întru nu(me)le lui D(u)mn(e)dzău și pentru păcatele sale, unde este hramul Uspeniei Precesti Bți. Văleato 1697, dn. iulie 1 Mihai Zu(grav).

1717. În 2 septembrie biserica aflată în calea hoardei tătare este jefuită și aprinsă.

1722. O nouă biserică de lemn este ridicată după acest moment, anul fiind consemnat la intrarea în biserică. Nu cunoaștem meșterii care au ridicat biserica, însă arhitectul Alexandru Baboș crede că, bisericile din Rozavlea (1717 - 1720), Dragomirești (1722) și Săliște Buleni (1724) sunt opera aceleași echipe de meșteri, bisericile prezentând mai multe similarități în plan, elevație, îmbinări, decorațiuni.

1751. Din vizita canonică a episcopului Mihail Manuel Olsavski, de la Muncaci aflăm că biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului era în stare bună, construită din lemn, cu un turn și acoperiș din draniță. Nu se știa cine a binecuvântat-o, dar acum avea antimis de la episcopul Ghenadie Bizanczy al Muncaciului (1716 – 1733). Potirul era din staniu, erau două candelabre de lemn și două clopote pe care nu se știa cine le-a binecuvântat. La parohie erau 3 preoți, doi hirotoniti în Moldova iar cel de-al treilea de episcopul Dosoftei al Maramureșului.

1764 – 1765. Sunt pictate mai multe icoane, probabil împreună cu biserica. Academicianul Marius Porumb crede că autorul picturii este același pictor ce a lucrat și ansamblu mural din Poienile Izei – Gheorghe Plohod – , originar chiar din sat.

1806. Din acest an se introduc Registrele matricole ale botezaților, cununaților și decedaților.

1800 – 1801. Două sfeșnice sunt pictate de Grigore Zugravul, semnate și datate la anul 1800, respectiv 1801.

1835. Este construită casa parohială din lemn pe un teren donat de nobilul local Simeon Filip.

1857. Se construiește școala confesională din lemn pe un teren donat de nobilul local Filip Bărbos.

1901 – 1903. Pe fondul unor relații tensionate între preotul unit Alexandru Gyenge și credincioșii din parohie, mai multe familii cer protopopului din Dej să fie primiți în biserica ortodoxă. Consistoriu Arhidiecezan din Sibiu a aprobat cererea lor de revenire la biserica ortodoxă în 24 martie 1903, și la delegat pe preotul din Săcel să se ocupe de credincioși. Până în noiembrie au trecut oficial 70 de familii cu aproape 300 de credincioși, iar în 28 decembrie 1903 s-a sfințit o capelă. Cu multe șicane din partea autorităților această parohie ortodoxă care va construi și o mănăstire în zona numită Prihodiște în anul 1923, va funcționa până în anul 1948/9, când se va uni cu fosta parohie greco catolică revenită la ortodoxie și vor forma o singură parohie. (Pentru detalii despre biserica orântalilor vezi Parohia Sfinții Români Dragomirești).

1905 – 1909. Sub păstorirea preotului Emil Bran se zidește actuala biserica de zid cu același hram ca și cea veche – Adormirea Maicii Domnului, în stil romanic de o echipa de meșteri italieni formată din Zondonella Johan, Martin Luigi, Gaspari Florindo şi Augustin Giubeta.

1912. Biserică a fost pictată cu câteva scene biblice, realizate de către pictorul Constantin Petride. Iconostasul a fost executat de Alexandru Dan, iar icoanele au fost pictate de profesorul de desen Flaviu Domșa din Blaj în anul 1912.

1922. În 14/27 august, biserica este sfințită de către episcopul Iuliu Hossu.

1936. Biserica de lemn, care era nefolosită de la terminarea bisericii de piatră, este cerută de Fundația Culturală Regală pentru a fi mutată la Muzeului Satului din București. După un schimb de scrisori parohia consimte să doneze biserica, cerând în schimb o sumă de bani cu care să ridice o mică capelă sau un monument pe locul bisericii, monument care nu s-a ridicat niciodată. În luna aprilie, biserica este demontată și transportată cu căruțele până la gara din Moisei, iar de acolo cu trenul la București unde a fost refăcută în incinta Muzeului Satului.

1969. La inițiativa preotului Constantin Sabău, bisericii i s-a reparat acoperișul și s-a renovat pictura de către maistrul zugrav Volosnyay Bela din Dej, cu echipa.

1976 – 1978. La inițiativa parohului Constantin Negoiță se construiește o nouă casă parohială.

1995 – 1998. La inițiativa parohului Antal Gheorghe s-au făcut ample lucrări de înnoire. S-a tencuit exteriorul bisericii, s-au construit balcoane interioare, iar vechea pictura a fost data jos și s-a înlocuit cu o pictură nouă, în frescă, realizată între anii 1996-1998, de către pictorul Căpuşe Ilie Ioan. Vechea catapeteasmă s-a înlocuit cu una nouă în anul 1997, sculptată în lemn de stejar de meşteri de la Târgu Neamţ.

2000. Biserica înnoită a fost binecuvântată de către Preasfintitul Părinte Justinian Chira, episcopul Maramuresului și Sătmarului, Preasfințitul Părinte Calinic, episcopul Argeșului și Mușcelului și Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

2008. În acest an s-a înființat o nouă parohie – Dragomirești Sfinții Români, care a construit o biserică de lemn pe amplasamentul vechii capele a orântalilor.

2015 – 2018. Sub conducerea preotului Antal Gheorghe Ciprian s-a refăcut acoperisul s-a reorganizat altarul, rezidindu-se sfânta masă, s-a construit un altar de vară pictat de către familia Sabin și Gabriela Drinceanu. Biserica a fost sfințită în data de 20 mai 2018 de către Preasfințitul Părinte Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului.

Evoluția demografică a parohiei arată astfel:

Imaginea ta

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi biserica de zid cu hramul, Adormirea Maicii Domnului, un altar de vară, o casă parohială, două cimitire și 9 cărți de cult din sec XVIII, aflate în custodie la muzeul de la Mănăstirea Bârsana.

Încercând să refacem șirul preoților slujitori ai parohiei, ne-am izbit de lipsa documentelor, astfel că ne-a fost imposibil să îi surprindem pe toți slujitorii bisericii.

Din documentele păstrate lista rezultată este următoarea:

1450 – 1471. Ioan Diacul; Întrucât în sec. XV -XVI nu erau nume de familie, credem că numele Diacu desemna funcția care o avea la biserică: diac, cantor, cântăreț bisericesc.

1514. Teodor și Ștefan Diac, diecii bisericii.

1530. Conscripția populației din acest an, consemnează existența unui popă, din păcate fără a-i da numele.

1530 – 1558. sunt pomeniți nobilii Mihail Diacu și Teodor Diacu, diecii bisericii.

1651. popa Dragomir Ioan.

1699. popa Ionaș.

1699 – 1707. popa Toder, popa Cosma.

1699 – 1715. popa alias Lupu.

1699 – 1742. Gîrbou popa Ionaș și cu soția sa Maria, părinții preotului Samoilă Turcuș Garbo.

1707. popa Nacul, popa Lup, popa Nacul.

1715 – 1725. Ladislau (Vasile) Zubascu, popa alias Ladislau (Vasile) Offrim.

1718/33 –1753. popa Samoilă Turcuș Garbo hirotonit de episcopul Dosoftei al Maramureșului (1718 – 1735 ), cu jupâneasa Palaghie Iuga.

1734/43 – 1771. Nichifor Plohod / Nicephorus Zubaș(cu) hirotonit de episcopul Teofil (episcop de Huși 1734 – 1743).

1749 – 1751. Damian Boljan hirotonit în Moldova de episcopul Iacob al Rădăuților.

1749. Deac Ionaș.

1763. sunt consemnați un preot și un diacon, fără să le știm numele.

1766 – 1771. popa Lupu Gogotă.

1766 – 1771. popa Dan / Daniil Kis cu fiul Filimon.

1786 - 1799. popa Papp Dumitru.

1806 – 1831. Ioan Stana.

1831 – 1832. parohia este suplinită de preotul Filip Mihalca din Cuhea.

1832 – 1837. Simeon/Șimon Pop.

1838 – 1847. Ilie (Elias) Molnar.

1847 – 1854. Vasiliu Mihalca.

1854 – 1870. Ioan Opriș(iu).

1870 – 1871. parohia este suplinită de Basiliu Dan, preotul din Bocicoel.

1871 – 1903. Alexandru Gyenge de Csik Jenofalva, protopop al Ieudului 1881 – 1903, și protopop interimar al Izei între 1888 – 1890, ”vicearhidiaconus surogat din 1877.”.

1903 – 1904. Dariu Vlad.

1904 – 1926. Emil Bran.

1927 – 1945. Gheorghe Cosma.

1945 – 1948. Țiplea Vasile.

1949 – 1953. Miron Codrea Nuțu.

1953 – 1975. Sabău Constantin.

1975 – 1979. Negoiță Constantin.

1979 – 2007. Antal Gheorghe.

2007 – 2009. Mihali Gheorghe, preot slujitor.

2007 – prezent Antal Gheorghe Ciprian.

Pr. Mihai Chira protopopul Vișeului

Galerie FOTO