Imaginea ta
Imaginea ta
Istoricul parohiei

Întemeierea localității Vișeu de Sus și a primei parohii este surprinsă într-o legendă, pe care Tit Bud a notat-o în 1911:”Un om din Vișeu de Mijloc umblând la pădure cu capre (era atunci pe locul comunei de acum al Vișeului de Sus pădure) și tăind un molid, acela a căzut pe ficiorul omului care a fost cu dânsul în pădure și l-a omorît. Omul năcăjit și întristat de întâmplarea aceasta grozavă, s-a simțit foarte păcătos înaintea lui Dumnezeu și ca și canon pentru păcatul său s-a decis că va zidi în locul acela o biserică și se zice că din molidul acela a făcut tălpile bisericuții, iar tulpina a servit de altar”. Pentru a fi mai aproape de mormântul copilului, omul s-a mutat lângă biserica ridicată. Treptat în jurul bisericii s-a defrișat terenul, s-au construit case și așa s-a înființat o nouă comunitate menționată pentru prima dată în documente în anul 1549 cu numele de Vișeu Nou, apoi Vișeu de Sus.

1501. Inventarul parohiei din anul 1810 menționează existența unei biserici zidită din anul 1501 din materie de lemn, pe cheltuiala lui Grad Lazăr în cinstea Preacuvioasei Maicei Paraschive.

1549. În documente apare pentru prima data mențiunea despre localitatea Vișeu Nou, devenit ulterior Vișeu de Sus. Datorită poziției aflate între râurile Vaser și Vișeu localnicii i-au zis Între – Râuri, deși oficial localitatea nu a purtat acest nume niciodată.

1628 – 1638. Popa Ioan din Vișeul de Sus se intitula ”chipul vlădicesc din Maramureș, chipul Vlădicăi lui Ghenadie de Bălgrad.” Acesta administra vechea episcopie a Vadului și părțile superioare ale Maramureșului izolând pe vlădicii ruteni în părțile de jos. El exercita dreptul de a numi și depune protopopii din ținutul Bistriței, Mocodului, Budacului, Moiseiului, care îi dădeau venituri vlădicești.

1719. O mănăstire cu o mică biserică este înființată pe Valea Scradei de către un anume Grigore pe un teren donat de Grad Vasile într-un loc care se găsea între munții mari, departe de sat într-un loc inaccesibil mai ales când creștea apa..

1747. Conscripția din acest an consemnează biserica de lemn ai cărei patroni erau nemeșii locali.

1748. Petrică Toderu donează în acest an bisericii două cărți de cult: un Antologhion tipărit la Râmnic în 1745 pentru care a plătit 30 de florinți și un Penticostar tipărit la București în 1743 pentru care a plătit 10 florinți.

1751. Din vizita canonică a episcopului Mihail Manuel Olsavski, de la Muncacsi din anul 1751 aflăm primele informații despre biserica. Închinată Sfintei Parascheva, biserica era construită din lemn, având turn, acoperiș de draniță, dar în stare slabă. Nu se știa cine a sfințit-o, dar acum avea antimis de la episcopul Ghenadie Bizanczy al Muncaciului (1716 – 1733). Potirul era din argint, erau două candelabre de lemn, trei clopote pe care nu se știa cine le-a binecuvântat. Incinta era îngrădită cu gard de lemn. La parohie erau doi preoți, Ioan Ardelean și Vasile Hest, amândoi hirotoniți de episcopul Varlam în Moldova (episcop de Huși 1734, episcop de Rădăuți 1735 – 1745).

1762. Biserica mănăstirii din Valea Scradei este adusă în sat de către parohul satului și de Ciolpan popa Gheorghe. Ea va fi cunoscută ca besărica cea mică și va fi folosită până în jurul anului 1856.

1767. Fruntarul (perete din construcția bisericii care desparte altarul de naos) cu două uși este pictat cu cheltuiala lui Șimon Gavrilă.

1774 – 1782. Cu ocazia Conscripției veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș 1774 – 1782, aflăm că în localitate erau două biserici patronate de familiile Grad, Tomoiagă și Șimon. Una fusese adusă în anul 1762 de la mănăstire (mănăstirea de la Valea Scradei ), cealaltă era construită odată cu satul. Biserica era înzestrată de comunitate cu icoane și cărțile necesare cultului, acum avea un potir de plumb, clopote în turn și are nevoie de reparații. Nu exista casă parohială iar veniturie sunt modeste.

1789. Din acest an se introduc Registrele matricole ale botezaților, cununaților și decedaților.

1792. Catalogul clerului din acest a consemnează că parohia are 783 credincioși.

1815. În Matricola botezaților începe să se scrie cu litere latine.

1820. Viața bisericii cei bătrâne se încheie în jurul anului 1820, de vreme ce în Șematismul eparhiei de Muncaci din anul 1821 este menționată doar biserica adusă de la Valea Scradei. Credem că biserica care avea 320 de ani și era deja slabă, a fost demolată pentru a face loc bisericii de zid, în timp ce comunitatea s-a folosit de besărica cea mică până la finalizarea celei noi.

1834. În timpul păstoririi preotului Vasiliu Roșca începe construcția bisericii de piatră în stil neogotic care se finalizează 10 ani mai târziu.

1839. Șematismul din acest an consemnează existența unei case parohiale din lemn. Nu știm dacă s-a ridicat în acest an sau era mai veche.

1844. În timpul păstoririi preotului Simeon Pop (1836 – 1851), biserica cu hramul Toți Sfinții este binecuvântată, probabil de protopopul locului, Ioan Mihaly de Apșa.

1845 – 1847. Casa parohială de lemn este înlocuită de o casă parohială mare din piatră cu 7 încăperi, care a rezistat până în anul 2002, când a fost modificată și modernizată.

1847. Avem ultima mențiune despre besărica cea mică, a fostei mănăstiri de la Valea Scradei, care după toate probabilitățile a fost părăsită după finalizarea bisericii de piatră și căzută în ruină a fost demolată cândva între anii 1847 – 1856.

1857. Parohia donează mai mult cărți de cult parohiei Petrova căreia i-a ars biserica în acest an. În 1909, Ion Bîrlea consemnează în Petrova existența a două din aceste cărți: o Evanghelie tipărită la Râmnic în1746 și un Penticostar tipărit la București în 1743.

1860. Din Vizitația canonică din acest an aflăm că biserică zidită din piatră este în stare bună, turnul este de piatră în care sunt 4 clopote, donate prin composesorat... nu are iconostas ...în altar este un ciboriu pentru ținerea Sfintei Cuminecături din argintu întrauritu, linguriță de aramă întraurită, vasele sfinte de aramă.

1869. Se instalează o catapeteasmă de lemn de tei icoanele fiind pictate de pictorul austriac K.W. Koutnic și fiul său Ottokario după cum mărturisea o inscripție de pe dosul iconostasului: Anno domini MDCCCLXIX pinxerunt F.W. Koutnic kuklenensis com cuo filio Ottokario hoc templum. Cei doi pictori fac și trei tablouri mari pe bolta bisericii, consemnând pe peretele altarului acest lucru: S-au pictat sub conducerea zelosului R.V.D. protopopu V. Mihalca; 1869.

1872. Se construiește Școala confesională.

1875 – 1878. Preotul Vasiliu Mihalca continuă lucrările la biserică: se zidește un turn la intrare, se instalează o catapeteasmă de lemn de tei, icoanele fiind pictate de pictorul austriac K.W.Koutnic, care face și trei tablouri mari pe bolta bisericii.

1884 – 1885. Se finalizează turnul bisericii sub păstorirea preotului Paul Papp.

1905. S-a construit un edificiu de lemn numit ”Șatra Moșilor”, cunoscut azi ca Șătrița Moșilor, unde se țin mesele în zilele de pomenire a morților, iar casa parohială este renovată.

Se cumpăra un teren unde se va construi casa cantorală.

1907. Este cumpărat un clopot din Timișoara în greutate de 265 kg de către Vasile Hapca după cum aflăm din inscripția de pe el: IN ONOAREA S. VASILIU DONAT PRIN ZELOSUL CREDINCIOS VASILIU HAPCA L. ILIE FIIND PREOT VICTOR ȘTEȚIU 1907.

1912. Biserica este pavimentată, aflăm din Cronica parohială; probabil se schimbă pardoseala din lemn, cu dale de piatră.

1914. Șematismul eparhiei de Gherla din acest an consemnează că hramul bisericii este Buna Vestire, fără să știm ocazia care a produs această schimbare.

1916 – 1917. Armata austro ungară rechiziționează două din cele trei clopote ale bisericii.

1922. În acest an se cumpără două clopote.

1928. În timpul păstoririi preotului Victor Ștețiu se fac reparații la biserică și se zugrăvește toată biserica.

1930. Se înființează parohia ortodoxă Sfântul Nicolae care în perioada 1933 – 1938 va construi o biserică de zid în centrul comunei (Arhiva parohiei, Cronica 13, Chira 15 – 45).

1938. O furtună de primăvară ia învelitoarea de pe turn. El va fi reacoperit cu tablă galvanizată.

1946 – 1947. Are loc trecerea la confesiunea ortodoxă a locuitorilor de pe Valea Scradei. Dintr-un raport al Primăriei Vișeu de Sus aflăm că ”...de la data de 18 noiembrie 1946 şi până la data de 5 ianuarie 1947 inclusiv, în registrele Stării civile ale comunei Vişeul de Sus s-a operat trecerea a 373 suflete de la confesiunea greco-catolică la confesiunea ortodoxă română.

Din totalul de 373 suflete trecute la confesiunea ortodoxă, 283 suflete aparţin cătunului Valea Scradei.

În luna mai din anul 1947, o mică bisericuță de lemn a parohiei ortodoxe Sfântul Nicolae este mutată în Valea Scradei înființându-se parohia ortodoxă Valea Scradei.

1949. Se cumpără un teren aflat în vecinătatea bisericii pentru extinderea cimitirului.

1951. O nouă renovare generală se face în anul 1951 sub păstorirea preotului Vasile Andreica care și pregătește biserica de sfințire. Târnosirea bisericii s-a făcut în același an de către episcopul Veniamin Nistor.

1968. În luna martie în urma unui scurt circuit a avut loc un incendiu care a distrus altarul și a înnegrit pictura. Ca atare, la inițiativa preotului Pop Mircea se reface catapeteasma și icoanele de pe ea.

1975 – 1976. Se pictează biserica în tehnica frescă de către pictorul Andrei Răileanu și soția sa Elena.

1979 – 1980. Se reface exteriorul și se construiește un pridvor, pictat de către Bledea Constantin și soția sa Elisabeta.

În 19 octombrie 1980, pictura este binecuvântată de către Înalt Preasfințitul Părinte Teofil Herineanu, arhiepiscopul Vadului Feleacului și Clujului.

1994. Se înființează parohia Valea Râului cu un număr de 1500 de credincioși păstoriți de preotul Ștețco Grigore.

1997. La 1 iulie se înființează postul de preot II, preotul Vlad Vasile de la parohia Ocna Șugatag transferându-se pe acest post (Arhiva Protopopiatului Viseu, ds coresp 1997, act 230)

2002 – 2014. În acest interval cronologic, sub păstorirea preotului paroh Hapca Gheorghe și a preotul II Vlad Vasile, s-au făcut mai multe lucrări:

• 2002 – 2007. Vechea casă parohială a fost transformată și modernizată într-un duplex pentru cei doi slujitori.

• 2003. S-a restaurat iconostasul și s-a construit un altar de vară.

• 2010 – 2011. Prin programul de finanțare al monumentelor istorice al Institutului Național al Patrimoniului s-a refăcut exteriorul bisericii și s-a schimbat învelitoarea cu tablă de cupru și s-au montat vitralii.

• 2011. S-a construit o capelă mortuară.

• 2012 – 2013. S-a rezidit sfânta masă, s-au înlocuit icoanele împărătești, și s-a construit sala socială cunoscută ca Șătrița Moșilor pe locul celei vechi.

• 2014. S-a făcut o poarta noua la intrarea în curtea Bisericii, s-a refăcut instalația electrică în biserică și s-a făcut iluminatul ambiental în curtea și împrejurul bisericii. În interior s-a înlocuit un policandru.

2014. În data de 18 mai, s-a resfințit biserica de către Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, ocazie cu care biserica a mai primit un nou hram: Sfinții martiri Brâncoveni, Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ienache.

2017. S-a pavat curtea bisericii si aleile dimprejurul ei -750 mp – cu piatra rustică.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi biserica de piatră cu hramurile Buna Vestire și Sfinții Martiri Brâncoveni, Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ienache , monument istoric, având Codul LMI MM-II-m-A-04801, un altar de vară din lemn, o capelă de cimitir, o casă parohială tip duplex, un așezământ social – sală de mese numit Șătrița Moșilor, două cimitire, trei clopote : cel mare de 265 kg din anul 1907, și două clopote mici, în greutate de 119 kg și 74 kg din anul 1922. În custodie la muzeul mănăstirii Bărsana se află o Evanghelie din anul 1817 și un Antologhion din anul 1745.

Evoluția demografică a parohiei arată astfel:

Imaginea ta

Încercând să refacem șirul preoților slujitori ai parohiei, ne-am izbit de lipsa documentelor, astfel că ne-a fost imposibil să îi surprindem pe toți slujitorii bisericii.

Din documentele păstrate lista rezultată este următoarea:

1628 – 1638. Popa Ioan din Vișeul de Sus se intitula ”chipul vlădicesc din Maramures sau chipul Vlădicăi lui Ghenadie de Bălgrad”. Acesta administra vechea episcopie a Vadului și părțile superioare ale Maramureșului izolând pe vlădicii ruteni în părțile de jos. El exercita dreptul de a numi și depune protopopii din ținutul Bistriței, Mocodului, Budacului, Moiseiului, care îi dădeau venituri vlădicești. Ca secretar îl avea pe părintele Aurelie care-i împrumuta și pecetea pentru a-și întări răvașurile..

1639. popa Vlașin.

1680. popa Petrică Ionaș.

1698. Mihai popa.

1698 – 1715. Giurgiu Lupu/ Dzuozs Volfgang.

1699. popa Slav, popa Lupșa.

1699 – 1707. popa Matei ?.

1699 – 1725. Lupu Merczek popa.

1707 – 1725. popa George Melina.

1707. popa Grigore, popa Ion.

? – 1749. Vasiliu Tomoiagă.

1734/45 – 1751. Ioan Ardelean hirotonit în Moldova de episcopul Varlam (episcop de Husi 1734, episcop de Radauți 1735 – 1745).

1734/45 – 1751. Vasile Hest hirotonit în Moldova de episcopul Varlam (episcop de Husi 1734, episcop de Radauți 1735 – 1745).

1749 – 1762. Mihali Mihai din Borșa.

1762 – 1763. Ciolpan popa Gheorghe.

1778 – 1792. Nichita Hapca.

1793 – 1795. Timiș Gavrilă.

1795 – 1816. Ioan Ciple.

1816 – 1836. Vasiliu Roșca.

1836 – 1851. Simeon Pop de Visso.

1851 – 1854. Ioan Opriș.

1854 – 1879. Vasiliu Mihalca, protopop al Vișeului între anii 1862 – 1878.

1879 – 1903. Paul Pop (1840 – 1903) protopop al Vișeului între anii 1985 – 1903.

1903 – 1948. Victor Ștețiu (1880 – 1959), protopop al Vișeului între anii 1918 – 1948.

1948 – 1956. Andreica Vasile (1922 – 1956) protopop al Vișeului între anii 1950 – 1951.

1956 – 1999. Pop Mircea (1918 – 1999) protopop al Vișeului între anii 1957 – 1968 și 1993 – 1994.

1997 – 2015. Vlad Vasile preot II.

1999 – prezent Hapca Gheorghe.

2015 – prezent Pop Doru preot II.

Pr. Mihai Chira protopopul Vișeului

Galerie FOTO