Parohia Borșa I, hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”
preot Timiş Gavrilă
email: gaby_marcy@yahoo.com
Tel. 0755.500.123
str. Eternitatii nr.1, Loc Borşa, Jud. Maramureş
Istoricul bisericii parohiale
Biserica de lemn actuală se află în partea centrală a oraşului Borsa şi a fost precedată în timp de alte monumente de lemn, amintite documentar, începând cu veacul al XVI-lea. Preoţii bisericii din Borşa sunt amintiţi în secolul următor.
În această localitate au existat două biserici de lemn dintre care nu se păstrează decât cea din partea de jos. Monumentul istoric ce este biserica de lemn din Borşa a fost reconstruit se pare după anul 1717, când lăcaşul de cult anterior a suferit de pe urma invaziei tătăreşti din Borşa. Au luptat şi au învins pe tătări în ziua de 4 septembrie 1717, având în fruntea lor pe preotul Lupu Şandru. Locul unde s-au dus luptele poartă până azi numele de Preluca Tătarilor.
Biserica de lemn, cu hramul ”Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, se înfăţişează cu un plan dreptunghiular, având o absidă poligonală decroşată, naos cu boltă semicilindrică supraînălţată, tăvănit, peste care se ridică turnul clopotniţă şi un pridvor deschis pe faţa de vest, cu etaj. Acoperişul de şindrilă are dublă poală, iar turnul un foişor cu arcade peste care se înalţă fleşa sveltă. De o deosebită valoare este pictura interioară realizată la 1775 de un anonim, ce se remarcă prin cromatica deschisă în care predomină albul, cărămiziul şi albastru, culori specifice zonei, dar şi prin chipuri în mişcare cu feţe bine individualizate, prezentate într-o succesiune fără restricţii în plan spaţial şi tematic.
În pronaos, pe plafon se pot distinge chipuri de îngeri cu flori în mână, încadraţi de serafimi, pe colţuri, iar pe laturi scene din Viaţa lui Iisus şi pilda celor 10 Fecioare, Samarineanca (în costum naţional), Intrarea în Ierusalim, Sfântul Nestor şi Lie. În naos, deasupra uşii de intrare, tronează un vultur cu două capete (bicefal), având în stânga Izgonirea din Rai şi în dreapta Uciderea lui Abel. Pe latura sudică se pot vedea pustnicii Macarie, Onofrei etc, iar pe latura nordică Sf. Gheorghe, Iuda înţelegându-se cu cei trei Arhierei evrei asupra vânzării lui Iisus, Cina cea de taină, Aducerea lui Iisus la Judecată şi altele.
Pe boltă ni se înfăţişeză Sfânta Treime, Înălţarea la cer a Sfintei Maria şi cei patru evanghelişti pe extremă. Iconostasul iese în evidenţă prin icoanele împărăteşti, uşile împărăteşti fiind sculptate cu medalioane în formă de inimă iar pe uşile diaconeşti sunt pictaţi Sf. Mihail şi Sf.Nicolae din secolul al XVIII-lea, şi alte icoane pictate pe lemn care fac parte din patrimoniul cultural naţional, unele fiind executate de cunoscutul pictor Alexandru Ponehalsky.
Lorem executat de cunoscutul arhitect Niels Auner de la S.C. MANISA Construct S.RL. Bucureşti şi prin contribuţia domnului Vasile Timiş- ministru secretar de Stat, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional a aprobat proiectul de consolidare şi restaurare a bisericii de lemn, lucrare executată de către S.C. AXA RECONSTRUCT SRL Sighetu Marmaţiei, condusă de domnul Vasile Bârlea şi terminată în noiembrie 2009 .
A urmat apoi un alt proiect iniţiat de preotul paroh şi de teologul Mihali Dimitrie- supraveghetor muzeu pentru restaurarea picturii interioare şi a icoanelor, realizat de către restauratorii Dinu şi Cornelia Savescu de la Bucureşti între anii 2009-2012. În data de 20 mai 2012, Biserica de lemn a fost resfinţită de către Preasfinţitul Episcop Dr. Iustin Sigheteanu, înconjurat de un mare sobor de preoţi şi în prezenţa a mii de credincioşi.
Biserica, cu hramul Sf. Constantin şi Elena, a fost construită între anii 1934 -1937, din piatră, sub păstorirea preotului Mariş Gavrilă, în stil de cruce romană (altarul şi două abside laterale în naos, stil treflă). Biserica are şi câteva scene rare de pictură, executate de către pictorul Traian Bilţiu Dăncuş.
De o deosebită valoare este iconostasul din lemn de stejar sculptat cu motive tradiţionale maramureşene.
În anul 2000 s-a terminat noua pictură în tempera, executată de către pictorul Bumbu Constantin din Dej, iconostasul şi toate icoanele lucrate în foiţă de aur. În anul 2001 acest sfânt lăcaş de cult a fost sfinţit de către PS. Episcop Dr. Iustin Sigheteanu.
Preotii sunt mentionati in documente din sec XVII : 1655 popa Ioan, 1673 popa Pinte, 1677 nobilis Georgius Popa Alias Sandor, 1729 popa Mihaiu, 1747-1749 popa Nechita, 1749 Gabriel Mihaly parochus, Ioannes Mihaly, Ladislau Mihaly, Ioahannes Mihaly, Volfgangus Malina, Petrus Malina, Volfgangus Sandor, 1763-1765 Petrus Steczko presbyter, 1765 Nobilis Ioannes filius Volfgangi Popa sen. Presbyteri Sandrinii filii Mathei popa Sandrin filii Moyses Popa sen. Sandrinii de Borsa fratris carnalis olim Georgii Popa Sandrini de Borsa, 1786 popa Sandru Lupu, 1788 popa Lupeni,1794 Istrate Mihalyi, 1817-1833 Stefan Mihaly, 1833-1840 Ioan Gyenge, 1840-1891 Mihail Salca, 1891-1911 Elia Mosolygo,opa Ilie, Popa Dumitru, apoi preotul Ilie Mosoigo (d. 1920), preotul Mariş Gavrilă (1925-1949), preotul Hojda Ioan (1949-1989), preotul Miron Codrea Nuţu (1989-1990), preotul Mihali Dumitru (1990-2016). Dintre alţi vrednici slujitori la această biserică îl amintim pe diacul Mihali Dumitru Babuia, care a slujit drept cântăreţ între anii 1953-1993,Mihali Dumitru 1990-2016, Timis Gavrila 2016 – azi.
Cimitire
În prezent parohia deţine un cimitir.
Activităţi culturale şi filantropice în trecut
În această biserică s-au păstrat şi unele cărţi de cult de valoare dintre care amintim Biblia de la Blaj, 1795, care în prezent se află în Muzeul Mănăstirii Bârsana. Numeroase tipărituri, ce se păstrau la aceasta biserică şi ale căror însemnări au fost publicate de preotul Ion Bârlea în cartea Însemnări din bisericile Maramureşului, atestă legăturile intense pe care le avea această localitate cu centrele culturale din Ţara Românească şi Moldova.
Menţionăm că pe lângă această biserică a existat şi o şcoală, amintită documentar din sec. XVIII, în zona numită Valea Caselor.
Între anii 1859-1870 şcoala a fost afiliată celei din Cărbunari, salariul oferit învăţătorului de acolo, fiind cuprins între 10 şi 55 de florini. Dascălul Gheorghe Pop, menţionat în 1871, a fost a absolvent a 4 clase normale, şi a primit salariu de 100 de florini. În perioada 1882-1893 au funcţionat doi învăţători, Nichita Petreuş (1882-1885, 1889-1893) şi Ştefan Sârb (1886-1888).
Profilul actual al parohiei
În prezent comunitatea numără 4022 de suflete, care sunt păstorite de preotul Timiş Gavrilă, începând cu anul 2016.
