Istoricul bisericii parohiale

Biserica de lemn “Cuvioasa Paraschiva”, monument UNESCO, este atestată abia la anul 1602, însă specialiştii susţin construcţia ei cel mai târziu în secolul al XV-lea, datorită formei de îmbinare a bârnelor în cheotoare dreaptă dublă. După această dată apare îmbinarea în coadă de rândunică-blokbau, iar altarul de formă pătrată decroşată, este modelul străvechi, simplu al arhitecturii locului.
Pictura a fost realizată, cel puţin ultima parte, între anii 1793-1794, de către un zugrav local, care se crede a fi Gheorghe din Dragomireşti.
Pictura a fost aplicată direct pe lemn, cu fâşii de pânză, doar la îmbinarea bârnelor, având un caracter moralizator, cu multe elemente de originalitate, deşi pictorul se dovedeşte a fi un bun cunoscător al erminiei.
Biserica, cu hramul “Sf. Mare Mc. Gheorghe”, este construită între anii 1987-2003, în stilul neo-bizantin, în formă de cruce, având cca 2500 mp pictură, în tehnică frescă, realizată de pictorul Ioan Botiş. Biserica este construită din beton armat şi cărămidă, după un plan trilobat, cu dimensiunile de 42 m lungime şi 22 metri lăţime. Absida altarului este poligonală nedecroşată.
Naosul este cu o cupolă centrală pe tambur sau pandativi. Pe latura vestică sunt amplasate două turnuri-clopotniţă angajate navei, a căror şarpantă  este în formă de coif, acoperită cu tablă. Proscomidiarul şi diaconiconul sunt prevăzute cu turle.
Biserica nouă din Poienile Izei s-a născut ca o necesitate a exercitării credinţei, deoarece vechea biserică era neîncăpătoare. Conducerea comunistă a refuzat să aprobe construirea unei biserici noi, ceea ce a dus la începerea zidirii fără autorizaţia de construcţie, de către preotul Gheorghe Ilieş împreună cu Consiliul Parohial şi enoriaşii, fapt soldat cu persecuţii şi amenzi.
În data de 30 martie 1989, preotul paroh a murit într-un tragic accident, strivit de o maşină cu materiale de construcţii, chiar la poarta bisericii, dar râvna nu s-a micşorat şi chiar fără păstorul lor membrii Consiliului Parohial şi credincioşii au zidit mai departe.
Din anul 1990 devine paroh preotul Ioan Pop, care a coordonat lucrările până la finalizare şi târnosirea din anul 2003.
Patrimoniul Parohiei Poienile Izei se remarcă în special prin obiectele de cult, clopotele, icoanele şi cărţile pe care le-a avut biserica monument.
Există un Euhologhion manuscris-nedatat, iar dintre cărţile vechi enumerăm pe cele care fac parte din patrimoniul national : Antologhion (Râmnic, 1745), Apostol (fără titlu), Ceaslov (fără titlu), Catavasier (Blaj, 1762), Chiriacodromion (Balgrad,1699), Evanghelie (cumpărată în 1743, nov. 21), Euhologhion (Blaj, 1784), Liturghier, (Iaşi), Liturghier (Bucureşti, 1787), Minologhion (Blaj, 1781), Molitvelnic (Râmnic, 1730), Octoih (Râmnic, 1750), Psaltire (Blaj, 1780), Triod (Blaj, 1780), Triodion (Râmnic).
Un pomelnic triptic, dăltuit în lemn, conţine câteva nume de ctitori, cu două uşite prinse cu balamale din piele, pictat la interior cu doi sfinţi arhangheli, unul ţinând balanţa şi celălalt ţinând în braţe un suflet de ctitor, iar pe exterior Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.
Înscrierile valoroase ale comunităţii din Poienile Izei sunt pisania bisericii vechi şi consemnările pe cărţile de cult, care conţin nume ale ctitorilor şi donatorilor, precum şi evenimente importante.