Istoricul bisericii parohiale

Viaţa religioasă în localitatea Săliştea de Sus a apărut odată cu formarea comunităţii. Întrucât vatra localităţii era axată pe zona Buleni, aici a existat şi prima biserică, care era locaşul de închinare al săliştenilor.
Biserica a fost incendiată în anul 1717, odată cu retragerea tătarilor. Cel de-al doilea locaş de închinare construit pe teritoriul localităţii apare în jurul anului 1650 şi este cunoscut ca fiind „Biserica Nistoreştilor”, fiindcă ctitorul ar fi fost un anume Nistor, iar lemnul din care s-a construit provine din locul numit „Gruiul Rusului”. Hramul bisericii monument este „Sfântul Ierarh Nicolae”. Biserica Nistoreştilor a fost scăpată de incendierea tătarilor, conform legendei, de către o femeie care se afla prin preajmă şi a stat ascunsă într- un tufiş. Aceasta ar fi alarmat pe ceilalţi credincioşi şi au reuşit să stingă focul. Urme ale incendiului se mai obsearvă şi azi pe catapeteasma bisericii. Biserica Nistoreştilor are arhitectura în stil maramureşean, cu absida altarului în formă dreptunghiulară, iar ca element distinctiv odată cu adăugarea pridvorului se construieşte cea de a doua turlă, care îi dă o particularitate bisericii monument. Între anii 2011-2012 s-a realizat restaurarea monumentului, partea de structură, urmând să se execute şi restaurarea picturii.
Biserica nouă, sau biserica de zid a fost începută în anul 1988, în perioada comunistă, când lucrările  la astfel de obiective erau oprite şi nu se obţineau foarte uşor autorizaţiile de construcţie. Cu toate acestea în localitatea Săliştea de Sus au început lucrările, nu la una ci la două biserici noi. Biserica Parohiei Săliştea de Sus-Centru a fost construită între anii 1988-1998, când a fost târnosită de către un sobor de episcopi şi preoţi, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. 
Biserica este construită din cărămidă după un plan trilobat cu abside laterale circulare, având dimensiunile de 32 m lungime, 11 m lăţime şi 9 m înălţime.
Absida altarului este semicirculară decroşată, iar naosul este cu turlă centrală susţinută pe pandativi. Pe latura vestică sunt amplasate turnurile clopotniţă laterale angajate navei, a căror şarpantă este în formă de coif, acoperită cu tablă.