Localitatea Borşa este atestată documentar în anul 1365 (cf. Ioan Mihaliy de Apsa, Diploma maramuresene, Sighet 1900). În 1365, regele Ungariei, Ludovic I, confiscă domeniul Bogdăneştilor (inclusiv Borşa, sub numele Borş) şi-l dăruieşte Drăgoşeştilor (fiilor lui Sas: Balc, Drag, Dragomir şi Ştefan), această danie fiind întărită în 1373 şi 1384.

Numele Borşei reapare în documente la 20 iunie 1450, când în această posesie sunt introduşi Nicolae şi Luca, fiii lui Ştefan, şi Nan, fiul lui Hotiko din Vişeu.  Un eveniment semnificativ este reprezentat de victoria obţinută de borşeni, sub conducerea protopopului Şandor Lupu, asupra tătarilor care se întorceau din ultima incursiune de pradă în Maramureş în 1717, la locul numit astăzi Preluca Tătarilor. În anul 1774 Borşa era comună şi parohie. Într-o descriere a localităţii, din anul 1941, se aminteşte că această comună răsfirată şi risipită are o lungime de 59 km şi o lăţime de 35 km. În anii ’40, la Borşa se făceau pregătiri pentru organizarea Olimpiadei de Iarnă din anul 1948. Mai exact s-au investit aproximativ echivalentul a 100 milioane euro azi, pentru construirea de pârtii de schi, locuri de cazare, restaurante, instalaţii de transport pe cablu, patinoare, etc. S-a construit cea mai mare trambulină de sărituri cu schiurile numita Tighina, pârtia de schi Olimpia, centrală electrică, cabane de schi, Hotel Sport Olimpia Stibina.    S-au organizat in anii ’40 mai multe concursuri de schi şi sărituri cu schiurile la care au participat sportivi din Germania, Norvegia, Ungaria, Romania, etc. Datorită faptului că frontul de est din timpul celui de al doilea război mondial s-a mutat în Pasul Prislop, s-au întrerupt lucrările şi organizarea de concursuri, iar acestea nu au mai fost reluate după 1945. Astfel că organizarea Olimpiadei de Iarnă din 1948 a rămas doar un vis.