Istoricul comunităţii parohiale
Parohia Ortodoxă Şesu-Mănăstirii, din punct de vedere administrativ-teritorial, face parte din comuna Rozavlea , iar administrativ–bisericesc ţine de Protopopiatul Ortodox Vişeu. Pe aceleaşi coordonate istorico-geografice, ca acelea expuse la Parohia Rozavlea, a luat fiinţă în anul 1999, la iniţiativa părintelui protopop Grigore Andreica şi cu binecuvântarea ierarhilor noştri, Parohia Şesu-Mănăstirii-Sâlţa, prin rearondarea Parohiei Rozavlea.
Istoricul bisericii parohiale
Piatra de temelie a bisericii parohiale a fost pusă la data de 30 iunie 1999, de către P.S.Sa Dr. Iustin Sigheteanul, fiul satului. Biserica este construită din lemn de brad, cu demisol şi are hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Paraclisul de la subsol este înzestrat cu iconostas zidit din cărămidă, uşi împărăteşti şi diaconeşti din fier forjat, icoane împarăteşti pictate pe sticlă, mobilier din lemn de paltin sculptat. A fost târnosit la data de 2 iunie 2002, de către P.S. Sa Dr. Iustin Sigheteanul.
Între anii 2003-2004 s-a edificat biserica propriu-zisă de către o echipă de meşteri populari, condusă de Grigore Hotico din Ieud. Biserica este construită din lemn de brad, proiectată de arhitecul Dorel Cordoş, în stil maramureşean, cu plan sală, având dimensiunile: L=24m, l=8,60m, I=60m.
Absida altarului este semicirculară decroşată. Naosul este acoperit cu boltă semicirculară, având balcoane interioare. Pe latura vestică este amplasat turnul angajat navei a cărui şarpantă este în formă de coif, acoperită cu draniţă modelată în formă de coadă de rândunică.
Pictura bisericii s-a efectuat de către pictorul Octavian Ciocşan, între anii 2012-2014, fiind realizată în tehnica tempera grasă, pe pânză de in, lipită pe lemn cu clei de peşte, grunduită cu calcar, care imită stilul bisericilor de lemn din jurul anilor 1700.
Biserica dispune de iconostas, policandru şi mobilier, toate realizate din lemn de stejar, sculptate cu motive maramureşene.
La intrarea în curtea bisericii s-a construit, în anul 2005, o poartă-clopotniţă din lemn de stejar şi brad, acoperită cu draniţă şi au fost achiziţionate 3 clopote de 50 kg, 100 kg şi 160 kg, iar în partea dreaptă a bisericii s-a construit un altar de vară din lemn de stejar, în stil maramureşean, acoperit cu
draniţă.
Biserica a fost sfinţită la 22 aprilie 2014, de către P.S. Sa Dr. Iustin Sigheteanul – fiu al satului, care dăruieşte bisericii un al doilea hram – Sfinţii Martiri Brâncoveni.
Din păcate, biserica a ars în urma unui incendiu în vara anului 2016, însă prin implicarea Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, a altor parohii şi a credincioşilor locali biserica a fost refăcută, urmând a fi pictată în anul 2018.