Parohia Vișeu de Sus II, hramul „Sfântul Nicolae”
Preotul paroh Chira Mihai
tel. 0724.974.111
preot Soltes Adrian
Istoricul comunității parohiale
La recensământul din anul 1930 au fost înregistrați 11.079 locuitori, dintre care 3.722 evrei, 3.616 români, 2.753 germani, 610 maghiari, 336 ruteni ș.a. Ca limbă maternă predomina limba idiș, declarată ca atare de 3.681 locuitori, urmată de română și de germană. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 3.734 mozaici, 3.638 greco-catolici, 3.316 romano-catolici, 298 ortodocși.
Nucleul bisericii ortodoxe era constituit din învăţători, jandarmi, grăniceri, funcţionari în aparatul administrativ al Primăriei, al Poştei, al Ocolului silvic sau oameni interesaţi de noi oportunităţi de afaceri în zonă.
Încă din anul 1927 ei au făcut demersurile oficiale pentru înfiinţarea parohiei. În anul 1930, prin revenirea unor localnici la Ortodoxie se înființează parohia și se sfințește o capelă în casa unui credincios. La 1 octombrie 1931 Ministerul a aprobat că să se pună la dispoziția parohiei o sală de clasă de la Școala de Arte și Meserii pentru slujbele religioase și o sală pentru locuința preotului. Conform recensământului efectuat în anul 2011, populația orașului Vișeu de Sus se ridică la 15.037 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 16.879 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (84,96%). Principalele minorități sunt cea germana (4,03%) și maghiară (2,57%). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (79,48%), dar există și o minoritate romano-catolică (8,98%) și una greco-catolică (2,49%).
Istoricul bisericii parohiale
În toamna anului 1932 are loc întâlnirea între preotul Sebastian Sârcu și Generalul Nicolae Uică, Ministrul Apărării la acea vreme. În arhiva parohiei nu s-a păstrat însă nici un document legat de întilnirea între cei doi. Istoria locală orală consemnează că generalul Nicolae Uică a venit în Vișeu la Regimentul 7 Grăniceri (Compania 1-a Grăniceri Pază Vișeu) în inspecție. După inspecție a cerut să vadă biserica ortodoxă. A fost dus la capelă unde s-a întalnit cu preotul . Văzând că nu există biserică, generalul s-a hotărât ca în memoria fiicei lui, Mărioara, trecută la Domnul prea timpuriu, să construiască biserica cu zestrea ei.
Arhitectul bisericii a fost plutonierul major Rujan Constantin, care a alcătuit planul bisericii, în stil bizantin, iar apoi a coordonat și lucrările de construire. Devizul a fost estimat la suma de 1.066.121 lei, din care generalul Nicolae Uică s-a obligat să achite 500.000 lei, zestrea fiicei lui, plus mâna de lucru calificată. Restul de bani trebuia ca parohia să-i procure din altă parte.
Construcția bisericii a început în data de 17 august 1933 și s-a finalizat în anul 1937. În următorii doi ani s-a executat pictura de către pictorul Eugen Profeta, iar icoanele de pe iconostas au fost realizate de Coca Romano. Slujba de târnosire s-a săvârșit în data de 21 iulie 1940, de către episcopul Vasile Stan al Maramureșului.
Planul este în stil bizantin, sub formă de cruce cu boltă centrală. Biserica are o lungime de 25m, lățime la abside de 9.5m și înălțime la turla principală de 35m, fiind dotată cu trei clopote. Altarul are formă semicircular decroșată. Turnurile sunt neangajate navei.
În anul 1984 se ia hotărârea de a se repicta biserica. Devizul picturii a fost realizat de pictorul Gheorghe Costiurin şi estimat la suma de 237.000 lei. El nota în Devizul lucrărilor: ”Tâmpla din lemn împreună cu icoanele este donată de pictoriţa Coca Romano şi datează din anul 1940, când pictorul Eugen Profeta pictează biserica în tempera. Fiind una din lucrările de început a pictorului factura artistica este slabă, distribuţia iconografică este incorectă, iar spaţiul oferit de arhitectură nu este folosit. Tablourile figurative fiind rare încadrate în imense câmpuri de zugrăveală… Tâmpla şi icoanele vor fi curăţate.”
În anul 1988, concursul pentru pictura bisericii este câştigat de pictorul Botiş Ioan, care începe lucrarea în data de 4 septembrie. Lucrarea a fost executată de o înaltă ţinută artistică, fapt consemnat și în procesul verbal de recepție provizorie: ”I se recomandă la recepţia provizorie să continue lucrarea în acelaşi spirit deosebit de valoros ca şi până în prezent ”,fiind finalizată în anul 1990.
Dintre preoții slujitori îi amintim pe: Ierom. Sebastian Sârcu (1931-1944), pr. Vasile Andreica (1944-1947), Pr. Miron Codrea Nutu (1947-1949), pr. Valerian Olaru (1949-1960), pr. Lazăr Teodor (1960-1974), pr. Andreica Petru (1974-2006), pr. Mihai Chira (2007-prezent), pr. II Andreica Iustin (1997-1998), pr. II Gubici Gheorghe (1999-2014), pr. II Șolteș Vasile (2014 – prezent)..
Între epitropii de seamă care au activat la această parohie îi amintim pe Ciolpan Ștefan, Bota Radu, Stan Gheorghe, iar dintre cei de zilele noastre se evidențiază Bota Maftei, Năsui Ilie, Danci Vasile și Jurj Gheorghe. Cântăreț bisericesc este Andreica Ioan, iar paraclisier Beschid Gheorghe.
Cimitire
Parohia are un cimitir în proprietate, situat în zona numită ”Poduri”, cu o suprafață de 5800 mp.
Activitati culturale și filantropice
Începând cu anul 2007, în parteneriat cu Centrul Cultural Vișeu de Sus, sunt organizate anual concerte de colinde și cu prilejul sărbătorilor pascale. Parohia derulează și câteva proiecte: un proiect social, intitulat ”Cantina socială”, în parteneriat cu Primăria Vișeu de Sus și Asociația Tinerilor Ortodocși din Protopopiatul Vișeu, și proiectele catehetice ”Hristos Împărtășit copiilor” și ”Alege Școala”. De asemenea, parohia organizează tabăra de vară pentru elevi ”Spre înălțimea credinței în Munții Maramureșului”, precum și pelerinaje cu tinerii și corul parohiei.
Profilul actual al parohiei
Parohia cuprinde în prezent un număr de 2505 credincioși – 690 de familii. Preot paroh este Mihai Chira, iar ca preot II slujește Solteș Vasile Adrian.